Pop Cornel si Janosz priveau
dindaratul tufisurilor padurea de tepe asternuta in fata. Cronologiul arata
anul 1459, iar in fata lor ar fi trebuit sa fie curtea Domneasca a Tirgovistei,
in prima zi a Pastelui. Ziua in care Vlad Tepes se hotarise sa se razbune pe
boierii tradatori, responsabili de moartea tatului si a fratelui sau mai mare.
Asta insemna ca reusisera sa produca falia temporala, numita Pop-Vattacukor, si
pentru prima data sa faca o calatorie in trecut!
In mod uimitor insa, Pop Cornel
nu parea sa exulte de bucurie. De parca nu ar fi avut nici o indoiala asupra functionalitatii
faliei, parea mai mult preocupat sa se asigure ca este exact in momentul
planificat inapoi in timp. Mai arunca o privire grabita catre vinzoleala din
jurul tepelor apoi ii facu semn lui Janosz sa seteze aparatul pentru revenirea
in present.
“Totul merge ca pe roate baiete….
Totul merge ca pe roate”, gindi el tirindu-se inapoi, umar la umar cu Janosz.
Spre deosebire de seful sau,
Janosz tremura pur si simplu de emotie. “Cel putin premiul Nobel… Vom fi inca
si mai cunoscuti ca pina acum… Iar implicatiile sint de-a dreptul fantastice!
Vom putea sa corectam greselile majore ale istoriei…. Dar cite si mai cite nu
putem face! Poate chiar vom reusi faza a doua, a calatoriei in viitor!
Se uita cu un respect adinc la
seful sau, a carui teorie privind producerea de microgauri negre multiple
pentru generarea faliei temporale fusese absolut geniala.
- E timpul sa afcem publica descoperirea, baiete,
zimbi Pop Cornel
- Catre Academia Oamenilor de Stiinta, Organizatia
Inventatorilor. Forurile internationale… pregatesc imediat comunicatul! se grabi
Janosz insufletit.
- Nu baiete…. Zimbetul lui Pop Cornel deveni si mai subtire. Anunta-l te rog pe senatorul
Mardare.
NUMAI pe senatorul Mardare. Este foarte important (si accentua “important”)
ca nimeni altcineva sa nu stie, inca, de inventia noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu