Ce as putea sa imi mai doresc? Sa mearga contoarul invers, nu se poate. Pot doar sa pacalesc trecerea vremii pastrindu-mi spiritul tinar si intretinindu-ma fizic.
Bani mai multi? Desigur, nu ar strica, dar nu au fost niciodata o prioritate.
Sanatate? Ca-i mai buna decit toate? Asta da. Dar mai importanta este sanatatea alor mei si asta imi doresc si mai mult.
Prieteni? Am o gasca extraordinara si am norocul sa aflu, de unde ma astept mai putin, noi oameni deosebiti.
Concedii in strainatate? Nici asta nu e prioritate. Cum ii spunea unchiul Gicu (Ticu al meu) mamei care visa sa se plimbe prin lume: “Dar la Sipotu’ din deal ai fost? N-ai fost… “ Sint o gramada de minunatii la noi in tara pe care vreau sa le (re)vad. Mi-e dor de Apuseni, de culmile domoale, de mirosul capitelor de fin, de zimbetul deschis al oamenilor nepervertiti de o civilizatie indoielnica…
Imi doresc sa petrec citeva zile prin locurile de radacina de linga Tirgoviste, sa stau la o bere cu verii mei alaturi de care am crescut, sa o mai vad pe Mica trebaluind prin curte, cu privirea plina de netarmurita duiosie ori de cite ori se opreste asupra mea… Sa mai joc o tabla la linie cu Ticu si Costel… Si de cite ori iau cite una sa le zic ca e scoala prahoveana contra celei dimbovitene (ca Dan m-a invatat sportul asta in facultate… Mai tii minte Dane partidele de 8-5-3 din sesiuni, apropos, cu nea Emil si Piha? )
Sa imi vad copiii alergind in curtea care a fost leganul primilor mei ani de viata…
Sa ajung in cealalta jumatate a existentei mele de copil, in Dolhestii lui tata de linga Falticeni… Sa arunc poate o ultima privire la casa bunicii care, ramasa nelocuita, s-a prabusit ca un batrin lipsit de cirje… Sa imi suprapun amintirile cind era plina de viata si alergam cu vara Cristina si varul Cristi, cind s-a deghizat frate-meu in cersetoare si s-a dus la cerut la rude de nu l-a cunoscut nimeni, cind unchiul Gheorghe citea ziarul pe prispa si bunica ma tinea din scurt sa imi fac temele de vacanta… Sa ma mai urc in pod la tanti Maricica unde gaseam cartile scorojite ale varului Nicu, manuale vechi si povestea lui Iliuta in tara Soarelui… Sa mai vad Somuzul, gara din care luam trenul pina in Falticeni, tren cu banchete de lemn ce strabatea satele al caror nume il stiam pe de rost: Preutesti, Arghira… Sa ma iau in brate cu Costel si Lenuta, a caror poveste am trait-o de la inceput, copil fiind de vreo 10 ani pe atunci…
Sa… sa… sa…
Imi doresc sa fiu luat de afurisit decit de prost, sa traiesc intr-o tara civilizata si curata (asta ar insemna sa emigrez ca alte sanse la asta nu mai sint), sa vad mereu dragostea in ochii copiilor, sa simt mereu cum zimbetul lui Nicole mi se duce pina in fundul sufletului, sa fiu prieten la fel de bun pentru prietenii mei cum sint si ei pentru mine, sa ma bucur de aroma unei cafele ca si cum as bea-o prima oara…
Si la anul cind, se va roti si prima cifra si cea de-a doua o va lua de la capat, sa imi pastrez moralul high :)))
Bani mai multi? Desigur, nu ar strica, dar nu au fost niciodata o prioritate.
Sanatate? Ca-i mai buna decit toate? Asta da. Dar mai importanta este sanatatea alor mei si asta imi doresc si mai mult.
Prieteni? Am o gasca extraordinara si am norocul sa aflu, de unde ma astept mai putin, noi oameni deosebiti.
Concedii in strainatate? Nici asta nu e prioritate. Cum ii spunea unchiul Gicu (Ticu al meu) mamei care visa sa se plimbe prin lume: “Dar la Sipotu’ din deal ai fost? N-ai fost… “ Sint o gramada de minunatii la noi in tara pe care vreau sa le (re)vad. Mi-e dor de Apuseni, de culmile domoale, de mirosul capitelor de fin, de zimbetul deschis al oamenilor nepervertiti de o civilizatie indoielnica…
Imi doresc sa petrec citeva zile prin locurile de radacina de linga Tirgoviste, sa stau la o bere cu verii mei alaturi de care am crescut, sa o mai vad pe Mica trebaluind prin curte, cu privirea plina de netarmurita duiosie ori de cite ori se opreste asupra mea… Sa mai joc o tabla la linie cu Ticu si Costel… Si de cite ori iau cite una sa le zic ca e scoala prahoveana contra celei dimbovitene (ca Dan m-a invatat sportul asta in facultate… Mai tii minte Dane partidele de 8-5-3 din sesiuni, apropos, cu nea Emil si Piha? )
Sa imi vad copiii alergind in curtea care a fost leganul primilor mei ani de viata…
Sa ajung in cealalta jumatate a existentei mele de copil, in Dolhestii lui tata de linga Falticeni… Sa arunc poate o ultima privire la casa bunicii care, ramasa nelocuita, s-a prabusit ca un batrin lipsit de cirje… Sa imi suprapun amintirile cind era plina de viata si alergam cu vara Cristina si varul Cristi, cind s-a deghizat frate-meu in cersetoare si s-a dus la cerut la rude de nu l-a cunoscut nimeni, cind unchiul Gheorghe citea ziarul pe prispa si bunica ma tinea din scurt sa imi fac temele de vacanta… Sa ma mai urc in pod la tanti Maricica unde gaseam cartile scorojite ale varului Nicu, manuale vechi si povestea lui Iliuta in tara Soarelui… Sa mai vad Somuzul, gara din care luam trenul pina in Falticeni, tren cu banchete de lemn ce strabatea satele al caror nume il stiam pe de rost: Preutesti, Arghira… Sa ma iau in brate cu Costel si Lenuta, a caror poveste am trait-o de la inceput, copil fiind de vreo 10 ani pe atunci…
Sa… sa… sa…
Imi doresc sa fiu luat de afurisit decit de prost, sa traiesc intr-o tara civilizata si curata (asta ar insemna sa emigrez ca alte sanse la asta nu mai sint), sa vad mereu dragostea in ochii copiilor, sa simt mereu cum zimbetul lui Nicole mi se duce pina in fundul sufletului, sa fiu prieten la fel de bun pentru prietenii mei cum sint si ei pentru mine, sa ma bucur de aroma unei cafele ca si cum as bea-o prima oara…
Si la anul cind, se va roti si prima cifra si cea de-a doua o va lua de la capat, sa imi pastrez moralul high :)))
