Pop Cornel intră clătinîndu-se pe uşa institutului (pentru cei care au uitat, e vorba de faimosul Mahmudia Institute of Technology), se sprjini cîteva clipe de perete apoi se lăsă să alunece pe scaunul paznicului de la intrare. Faţa lividă îl sperie de-a binelea pe săracul gardian, care fugi la telefon şi îl sună pe cel mai apropiat colaborator al celebrului specialist, asistentul Janosz Vattacukor.
-Ce s-a întîmplat? Ce aţi păţit domnule inginer? Întrebă Janosz îngrijorat.
-Trebuie să îi chemăm pe cei de la Mahmudia Today.. EI sînt printre noi…. Au sosit… murmură acesta sfîrşit.
-Să chemăm presa? De ce? Cine a sosit??
-Ei…
-Cine EI?
-Ei… Extratereştrii, oftă Pop Cornel.
Janosz înmărmuri. Pop Cornel, omul care salvase Cernavodă, care oferise soluţii pentru toate problemele ridicate pînă atunci, nu era genul care să fabuleze. Ceva îl dăduse peste cap, DAR CE?
-Povestiţi-mi vă rog, ceru el aproape rugător. Era intrigat la culme.
-Veneam cu maşina spre Institut, ca în fiecare dimineaţă, începu Pop Cornel cu voce abia auzită. Mă apropiam de ieşirea din oraş cînd văd doi cetăţeni că îmi fac semne frenetice să trag pe dreapta. Opresc, iar unul dintre ei… Doamne, cit de malefici sînt… îmi atrage atenţia că roata pe faţă dreapta e dezumflată şi probabil am pană. Mai mult, îmi deschide portbagajul, îmi saltă roata de rezervă şi în 3 minute o şi schimbă. Apoi îmi zîmbesc amîndoi şi se îndepărtează. Diabolic… Diabolic…
-Dar bine… Janosz era nedumerit la culme… Puteau fi doi oameni amabili care au vrut doar să fie de ajutor.
-Nu înţelegi… Tocmai această amabilitate i-a dat de gol…
-Dar cum??? strigă Janosz.
-Pentru că… se prăbuşi pe spate Pop Cornel…PURTAU UNIFORMA DE POLIŢIŞTI!!!
-Ce s-a întîmplat? Ce aţi păţit domnule inginer? Întrebă Janosz îngrijorat.
-Trebuie să îi chemăm pe cei de la Mahmudia Today.. EI sînt printre noi…. Au sosit… murmură acesta sfîrşit.
-Să chemăm presa? De ce? Cine a sosit??
-Ei…
-Cine EI?
-Ei… Extratereştrii, oftă Pop Cornel.
Janosz înmărmuri. Pop Cornel, omul care salvase Cernavodă, care oferise soluţii pentru toate problemele ridicate pînă atunci, nu era genul care să fabuleze. Ceva îl dăduse peste cap, DAR CE?
-Povestiţi-mi vă rog, ceru el aproape rugător. Era intrigat la culme.
-Veneam cu maşina spre Institut, ca în fiecare dimineaţă, începu Pop Cornel cu voce abia auzită. Mă apropiam de ieşirea din oraş cînd văd doi cetăţeni că îmi fac semne frenetice să trag pe dreapta. Opresc, iar unul dintre ei… Doamne, cit de malefici sînt… îmi atrage atenţia că roata pe faţă dreapta e dezumflată şi probabil am pană. Mai mult, îmi deschide portbagajul, îmi saltă roata de rezervă şi în 3 minute o şi schimbă. Apoi îmi zîmbesc amîndoi şi se îndepărtează. Diabolic… Diabolic…
-Dar bine… Janosz era nedumerit la culme… Puteau fi doi oameni amabili care au vrut doar să fie de ajutor.
-Nu înţelegi… Tocmai această amabilitate i-a dat de gol…
-Dar cum??? strigă Janosz.
-Pentru că… se prăbuşi pe spate Pop Cornel…PURTAU UNIFORMA DE POLIŢIŞTI!!!
