De ce cred că mărirea generală a salariilor în medicină şi învăţământ e o prostie

Da, la prima vedere pare ca sunt dus cu pluta… cum să fie măi o prostie să dai bani la cei care au grijă de sănătatea noastră şi de educaţia noastră?

Răspunsul e simplu – pentru că nu toţi merită – şi hai să facem împreună o comparaţie cu a te angaja la o companie privată.

Ştii de la început cu ce salariu te angajezi (să zicem 1200 RON ca un medic sau profesor absolvent de facultate), dar dacă eşti bun şi ambiţios, primeşti review bun la evaluarea de performanţă, eşti plătit din ce în ce mai bine sau te muţi dintr-o firmă în alta până ajungi la gradul de mulţumire profesională şi materială.

Acesta e adevărul, aşa funcţionează orice companie privată serioasă.

Pe de altă parte, dacă eşti slab pregătit şi nici nu vrei să înveţi, ba mai eşti şi fudul – îţi iei lejer un picior in dos şi ori eşti out, ori rămăi cu aia 1200 RON până la pensie – pentru un criteriu simplu şi anume că NU MERIŢI MAI MULT!!!

Şi acum, aş vrea să înţeleg, de ce ar trebui plătiţi toţi la fel, în loc să fie motivaţi cei care performează iar restul să mănănce de pe jos? Un doctor prost este mai rău decât orice, pentru ca te omoară cu zile – şi eu să vreau să îi mai dau şi bani pentru asta? NU! Prefer ca banii să ajungă la acei doctori care ştiu că sunt foarte buni, că învaţă permanent, că salvează vieţi. Sau la acei profesori care trimit an de an elevi la olimpiade şi se întorc cu braţe de premii. NU, nu vreau să îi plătesc pe cei care traumatizează copiii în şcoli, care îşi fac bisericuţe din odrasla lui cutare sau cutare, care vor, vor, vor dar nu fac, fac, fac….

Atât în sistemul sanitar cât şi cel de învăţământ, prioritatea ar trebui să fie implementarea unei evaluări de performanţă şi curăţarea de lichele, criminali cu diplomă ai sufletului şi trupului nostru şi al copiilor noştri.. şi atunci vor fi şi bani suficienţi, si medici/profesori motivaţi şi plătiţi corespunzător.

Ce sunt migranţii?

De la un milimetru dincolo de graniţa Siriei până la prima următoare graniţă– refugiaţi politic.

Oriunde peste graniţa primei ţări din vecinătate neafectată de război - refugiaţi economic.

Clar ca lumina zilei şi ca matematica de clasa I. 

Cei care vin în Europa sunt prin urmare refugiaţi economic si nu politic deoarece au scăpat de război încă de când au trecut graniţa propriei ţări şi ar trebui trataţi ca atare – părerea mea.

Cum era cât pe ce să mă motivez

Seara, duios, mergeam spre casă trăgând căţelul de lesă, în pas agale, plictisit, de om relaxat.

În faţa mea, deodată, trece strada în fugă,  gen jogging – alergare uşoară, un domn lejer ponderal, trening, căciuliţă, ceva barbă. Admir plin de invidie şi ma hotărăsc subit: gata, până aici! De săptămâni îmi promit că mă apuc de sport din nou, că ies să alerg pe faleză. De data aceasta sunt de neclintit – cum intru în casă, îmi pun şortul, tricoul şi direct pe malul Dunarii!

În minte déjà mă văd continuând zi după zi, plin de determinare, alergând din ce în ce mai mult, din ce în ce mai repede, muşchii mi se mişcă din ce în ce mai natural, inspire aerul răcoros al înserării, păsărelele îmi cântă la ureche…

Urmăresc încântat cu privirea pe noul meu idol, să inspir căt mai multă şi mai bărbătească determinare, când ohh– joggingul domnului se opreşte brusc în intrare la Billa, după ce se grăbise să prindă verde la semafor ca să apuce un minut înainte de ora închiderii magazinului.

Golit de gânduri, îmi continui plimbarea relaxat, la fel ca şi in ziua dinainte, şi cea de dinaintea ei, cam de pe timpul când începusem să visez ca voi găsi vreodata motivaţia de a alerga vesel, ca odinioară, în aerul curat al înserării, în cântecul sublim al păsărelelor…