Cind mi-e pofta...

Acum o luna, in Luxemburg, am fost cu Aurelian la un restaurant numit Cabana Vinatorului. Local de traditie, deschis cu zeci de ani in urma, unde multi din actualii clienti veneau pe vremea copilariei adusi de parintii lor.
La recomandarea lui Aurelian, am comandat o salata de creveti, cu un sos de ulei de masline si lamiie. Gustul era absolut innebunitor, sosul mergea cu piinea de cuptor, aroma imi umplea si ultimul por din gura. Divin! Totul insotit bineinteles de doua weisbier ca sa mearga mai usor.
…....................
Mi s-a facut, acum citeva zile, in timp ce stateam la masa, o pofta nebuna de o ceapa zdrobita cu pumnul si de o bucata de brinza. Am mincat hulpav prima ceapa, am luat-o si pe a doua, taind neincetat felii din calupul de brinza. Cu gura plina si ochii intredeschisi de satisfactie, nu as fi dat in acea clipa bucatele mele pe nici un crevete in sos de masline…

Istoria unui pariu

Acum vreo 3 ani s-a pus prima data problema centralizarii serviciilor IT, ceea ce ar fi insemnat ca ni s-ar fi luat "jucariile" si s-ar fi mutat de la noi ca administrare. Am pus la acea vreme un pariu cu IT manager-ul din Cehia in felul urmator: eu am zis ca proiectul va merge pina la capat, el ca va cadea din cauza ca in Europa de Est sint costuri mult prea mici si nu va fi un business case. Eu ar fi trebuit sa ii dau un bax de Ursus in caz ca pierdeam, el un bax de Pilsner Urquell.

Am pierdut pariul si urma ca la prima intilnire sa fiu parolist si sa ma prezint insotit de baxul de rigoare. La foarte scurta vreme insa, a aparut un nou proiect, de aceasta data externalizare totala.
Ii trimit email:
- Double or nothing?
Raspunde:
-I'm a player. Double!

Numai ca de aceasta data, se pare ca cel care a cistigat am fost eu.
Ghiciti ce am primit azi prin posta:))

Na zdravi Pavel!