Din istoria familiei mele - I -

Mi-am adus aminte aseara de unele povestiri de-ale tatei despre intimplari prin care au trecut bunicul si unii din unchii mei in Razboaiele Mondiale.

S-a intimplat ca astazi au venit ai mei pe la mine asa ca l-am intrebat pe tata:
- Tin minte ca mai demult, mi-ai povestit despre bunicul. Am retinut bine ca a luptat in Primul Razboi Mondial?
- Da, a confirmat tata.
- Si povesteai ceva, o intimplare, cum se oprise la un izvor, singur si a aparut un soldat ungur?
- Nu, nu era un izvor. Era cu plutonul pe Valea Trotusului. Soldatii erau rasfirati prin lastaris, la zeci de metri unii de ceilalti. Tata (bunicul meu adica) s-a oprit la umbra unui copac sa se odihneasca si a lasat arma alaturi. A aparut atunci in fata lui un soldat ungur, cu pusca atintita spre el. Tata a simtit atunci acel fior pe care il ai cind e totul pierdut si tu nu poti face nimic. S-au privit in ochi, fara un cuvint. Apoi soldatul ungur a coborit arma si a disparut la fel de tacut cum aparuse.
- Bunicul ti-a povestit chiar el?
- Da, a ramas marcat de acel moment multi ani...

Iar eu ma gindesc ca poate oricare altul ar fi apasat pe tragaci... o chestie atit de comuna in razboi... Iar eu nu as mai fi fost aici.... Si totusi, acel soldat a trecut mai departe, gindindu-se poate ca si bunicul meu era tot o fiinta umana, cu sotie si copii care il asteptau acasa.... poate ca si pe el.

Nu stiu daca acel soldat a supravietuit razboiului... Daca a avut urmasi, daca acestia au auzit la rindul lor povestea bunicului lor despre cum a crutat viata unui roman in razboi.
Dar daca exista pe undeva, le trimit recunostinta mea pentru fapta petrecuta acum aproape 100 de ani.

Nota: tata s-a nascut cind bunicul meu avea vreo 60 de ani, ca cel de-al 11 lea copil al familiei.