Deci nu se mai poate, daca nu scriu acum de cetateanul european, pai nu mai scriu deloc!!
Il vad saracul, in fiecare seara de doua trei ori, cum isi ia teapa dupa teapa... Cum dracu sa ai asa ghinion, sa nimeresti exact rochia pe care a luat-o si nevasta, sa nu-ti mearga aerul conditionat si sa se mai strice si laptopul la prima pornire? Pai asta e tata lor, e mama lui Stefan cel Mare!
Si el ce face... Isi ia fata aia serioasa, de politist caruia incerci sa ii bagi spaguta sub amenda:"E o gluma, nu? Dumneata stii cine sint eu?? Politistu' cinstit".Haida-de....
Si totusi, sint citeva nuante fine, numai pentru cunoscatori, ce razbat din spatele bietului european. Sa analizam, de exemplu, situatia in care achizitioneaza rochia. Pai vreau sa stiu, citi barbati se pot lauda ca stiu atit de bine gusturile nevestii incit sa nimereasca nu numai modelul, dar si culoarea? Citi? O mina dintre ei (eu nu ma pun la socoteala, ca autorul are scutire, hihi :)) Deci iata ca vorbim de un barbat sensibil, atent, cunoscator al modei feminine, ce stie sa deosebeasca la nivel micro culorile (de exemplu cunoaste diferenta intre fuchsia si magenta, sau intre cais si sampanie). Doar nu credeti ca rochia este de vreun rosu sau negru banal??? Nu, e desigur cel putin chocolat noir cu umbre de beige.
Dar daca ar fi dat cadoul cu numai citeva secunde mai devreme? Ar fi ramas nevasta cu buza umflata, nu? Vedeti... Totul s-a aranjat ca el sa poarte povara cetateniei... V-o puteti inchipui pe doamna luind fata aia acra la telefon si amenintind cu vocea dulce? Asta e treaba de mascul domne, nu asa pentru oricine...
Subtil si dincolo de specificul autohton este si umorul interlocutorilor, demn parca de britanici.
"Va stringe?" intreaba ironic primul, care deja are simpatia telespectatorilor. " E bun, ba, ce glume are asta"
Sau cel care scoate evantaiul cu zimbetul dulce-inocent... Pai sa nu il maninci? Cetateanul ce are pe teava? "Decit" ca el e the one. Dar se umfla, e constient de valoarea sa, e masculin, sotia se ascunde pe jumatate dupa el, cautind ocrotirea ca o caprioara luata in tinta de vinator, in acelasi timp cu o mina pe umarul lui ca sa arate ca e alaturi de el, e si ea acolo o bucatica de cetateanca... Din Europa, din Republica de la Ploiesti, mai putin conteaza.
Revenind insa de la gluma spre tristul adevar, il vad intr-o situatie mult mai reala pe bietul om, fata in fata cu reactiunea:
" Dumneata stii cine sint eu? Sint cetatean european si am drepturi"
La care raspunsul, rinjit si caustic:
"E o gluma, nu?"
