Sfîrşitul lumii – Episodul 2: Gukumatz

Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk

Împăratul şedea tolănit pe covorul gros, în timp ce îşi mîngîia plictisit penele din coroană. Nimic deosebit pe ziua de azi, nimic pe cea de ieri… Ce mai viaţă de împărat era şi aceasta… Să mori de plictiseală şi altceva nimic. Căscă, se ridică şi se duse spre ieşire. De aici, din vîrful piramidei imperiale, putea vedea tot oraşul, precum şi pe locuitorii ca nişte termite mărunte ce mişunau întru slava Sa. Toţi se opriră ca fulgeraţi cînd îl zăriră şi se prăbuşiră prosternaţi la pămint. Doar el era Hunab Ku, descendentul Zeilor, El însuşi un Zeu printre muritori. Hunab făcu alene din mînă o jumătate de salut, ce fu întîmpinată oricum de urale puternice. Se gîndi că poate nu ar strica să coboare la o plimbare, dar cînd îşi aminti ca erau 400 de trepte pînă jos şi, mai ales, pînă sus la întoarcere, îi pieri cheful. Poate mîine...  Oare să ordone o execuţie ceva? Dar pe ce motiv? De plouat ploua regulat, recolta era bogată, oamenii erau mulţumiţi... Sau poate că ploua prea mult? Hmmmm...

Văzu o furnică ce luă în piept primele trepte. Miji ochii să vada cine se apropia, dar se învioră curînd cînd recunoscu penele verzi ale Marelui Preot Zipacna.

-  Popocatepetl, Măria ta! gîfîi acesta peste o oră în faţa împăratului. Expresia uzuală de salut îşi trăgea numele de la vulcanul care pufăia de secole dînd bineţe localnicilor. Sau poate că vulcanul îşi luase numele de la salut. Nimeni nu ştia exact şi, de fapt, nici nu interesa pe nimeni.

- Popocatepetl Zippy dragă!, exclamă vesel acesta. Ce veşti ai din partea iubitului meu popor? Ce mai e nou acolo jos, printre muritorii de rînd?
Marele Preot încă îşi mai trăgea răsuflarea. La vîrsta lui, urcatul nenorocitelor astea de trepte îl seca de energie. „ Cine o fi fost idiotul care le-a făcut” gîndi, „luaşi-ar în fiecare zi 400 de vergi la fundul blestemat pe lumea ailaltă”.

- Măria ta, Soarele nostru! Trebuie să discutăm despre soarta lui Gukumatz!

Împăratul se foi neliniştit. Acest Gukumatz era considerat de unii un nebun inofensiv, alţii însă credeau cu tărie că este un element subversiv ce are ca singur scop distrugerea întregii civilizaţii Maya.  Se apucase vasăzică, de capul lui, fără a fi măcar preot, să întocmească un calendar ce se întindea pe milenii şi în care, de capul lui aşa, prezicea dispariţia pînă şi a ultimului picior de mayaş. În acest moment, deşi aruncat în închisoare, nu încetase să lucreze la calendarul său, adăugînd noi şi noi ciudăţenii la predicţiile lui.

-  Ce e cu Gukumatz? Ce a mai făcut?

- Trebuie executat Măria ta, făcu fioros Zipacna. Lumea începe să vorbească. Trebuie dat un exemplu. Dacă se vor răscula?

- Vrei să spui că se pot răscula împotriva mea, Zeul lor, Soarele lor? răcni împaratul. Poate tu eşti acela care trebuie executat, stimabile Mare Preot!!. Pufni încîntat în sinea lui văzîndu-l pe Zippy chircindu-se de spaimă. „Ei hai că ziua asta nu e atît de proastă cum părea”, se înveseli, dar nu lăsă să se vadă nimic în afară.

- Nimeni nu se atinge de Gukumatz! Voi cugeta la soarta lui, iar decizia mea va fi lege!

Zipacna icni într-o plecăciune grăbită şi o zbughi atît de repede la vale pe scări încît de mirare că nu se duse de-a berbeleacul pînă jos.

Gukumatz îşi plimbă privirile rătăcite pe cerul înstelat. Fixă sticlos o cometă ce traversă rapid bolta, se aplecă şi scrijeli grăbit cu băţul în podeaua de pămînt.

Făcu ochii mari, se sprijini de perete şi îsi spuse: „ Nu se poate! Nu se poate! Pînă aici... scăpare nu mai e...”

Sfarsitul lumii - Episodul 3: Noi personaje

Sfarsitul lumii - Episodul 4: Din nou inapoi in timp

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul

Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk

-  Ai găsit? bătu nerăbdător din picior Pop Cornel.

Janosz îşi trase cu greu răsuflarea. ”Bună dimineaţa şi ţie, cum a fost călătoria, că eşti pe drum de 24 de ore” de parcă drumul de la Murmansk la Mahmudia era floare la ureche. Era nebărbierit de nu mai ştia cînd şi ar fi dat orice pentru o cafea fierbinte. Ruşii ăştia,  ştiu să bea ca nişte diavoli, dar de o cafea adevărată nu aveau habar. Se trezeau din mahmureală cu altă beţie...

Dar ce căuta prietenul nostru Janosz atît de departe? Ce legătură putea să fie intre celebrul Institut din Mahmudia şi un loc atît de îndepărtat? Iată ce vom afla cît de curînd...

Pop Cornel lucra la o nouă teorie referitoare versiunea mayaşă a sfîrşitului lumii. Ceva îl intriga în traducerea oficială a textului, dar nu avea nici o dovadă. Şi totuşi, îl zgîndărea un puternic sentiment că ceva lipseşte.

După nopţi nedormite, în cutia poştală sosi un mesaj anonim care îl puse pe jar. Acesta îl informa ca în Murmansk ar exista în muzeul local o scriere ce ar putea schimba complet părerile concepute deja despre evenimentele descrise de mayaşi. Ataşată era o poză neclară a ceea ce părea a fi o tăbliţă din piatră similară celor folosite de civilizaţia disparută sud-americană. Cine şi de ce îi trimisese mesajul, era dincolo de aria de interes a lui Pop Cornel. Se putea ocupa de asemenea amănunte sîcîiitoare şi mai tîrziu. Iată deci că Pop îl urcase pe Janosz în primul avion cu destinaţia Moscova, urmînd ca de acolo să se descurce cum o şti pînă la graniţa cu eschimoşii, cu bugetul redus de care beneficia Institutul.

Găsise Janosz ceea ce trebuia? Iată ce murea să afle odată şi Pop Cornel.

Janosz scoase cardul din aparatul foto, îl introduse în laptop şi direcţionă documentul catre imprimantă la rezoluţie maximă. Pe măsură ce informaţia apărea, Pop Cornel o sorbea rînd cu rînd. Nu încăpea îndoială, scrierea era mayaşă. La sfîrşit, exclamă puternic:

-  DA!!! Apoi se întoarse către Janosz:

- Pregăteşte-te, plecăm in America de Sud!!!!

Sfîrşitul lumii – Episodul 2: Gukumatz

Sfarsitul lumii - Episodul 3: Noi personaje

Sfarsitul lumii - Episodul 4: Din nou inapoi in timp

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul

De-abia astept

De-abia astept ca de 4 iunie sa fiu la Vadu sa beau o bere rece la Cherhana cu un bun prieten...
De-abia astept ca de ziua mea sa fiu in localul preferat de pe planeta, Bella Muzica din Brasov...
De-abia astept sa plec in concediu, sa simt miros de cetina si sa imi curat creierii de porcariile de zi cu zi...

Tu.. de-abia astepti sa vina weekendul
De-abia astepti sa treaca ziua asta ploioasa sa poti iesi din casa
De-abia astepti luna august cind pleci la mare....

Cu totii de-abia asteptam. Ne gindim la ceva din viitor si pierdem, zi de zi, clipa prezenta.

Energia si chinezii

Hm…mormăi încruntat Pop Cornel, apoi işi desprinse privirea de la microscopul electronic.

-       Janosz, tu crezi in viata de apoi?

Janosz se uită chiorîş la şeful lui. Oare ce mai cocea de data asta? Chiar şi cind erau in mijlocul unor lucruri atit de serioase ca experimentarea teleportării.

-       Aşa şi-aşa… Adică, mi-ar plăcea sa existe, dar nu prea sint dovezi sa ma convingă.

-       Ce zici de chestia cu conservarea energiei? continuă Pop Cornel lipindu-şi din nou ochiul de microscop.

-       Păi… Are o logică, nu? Daca energia nu dispare, atunci după moarte ea trebuie sa se ducă undeva, şovăi Janosz.

-       Hm… Si asta inseamnă ca ar trebui sa aibă vreo urmă de inteligenţă? Şi  cînd bat din palme transform energia în zgomot… şi totuşi nu am auzit de zgomot inteligent…

“Clar mă ia peste picior” gîndi Janosz şi se hotarî să nu se lase cu una cu două.

-       Dar, dacă energia se conservă, inseamnă ca este o constantă. Dat fiind ca se nasc mai multi oameni decit mor, care ar fi urmarea? “Ha! Acum sa te vad sefu’”

Pop Cornel zîmbi ascuns de microscop. Discuţia mergea exact pe făgaşul prevăzut.

-       Ar insemna că energia pe individ ar trebui sa scadă, nu? aruncă în treacăt o privire spre Janosz

Janosz avea senzaţia că şeful său urma sa ii dea o replică zdrobitoare.

PopCornel ridică în sfîrşit ochii şi începu:

-       Ai auzit de ultimul studiu al cercetătorilor britanici, referitor la explozia demografică chineză? Apoi, fără să aştepte răspunsul negativ, continuă:

-       Statistic s-a dovedit că cei mai multi copii chinezi se nasc în martie. Prin urmare , este normal să scadă dramatic energia totală, prin urmare (îl ţintui triumfător pe bietul Janosz) aşa se explică astenia de primavară!

_______________

Batrina işi aruncă mîinile in aer, scutură palmele de citeva ori şi, in faţa privirilor înspaimintate ale femeii ce o platise sa invoce spiritual soţului decedat, strigă înfiorator:

-       Te invoc, spirite! Arată-te privirilor mele!!!!

Din pîcla fumului de ţigară ce plutea gros in cameră, începu să se inchege o imagine inceţoşată. Părea o figură umană cu ceva ce arăta ca o etichetă imensă atirnată de spate. Pe măsură ce devenea din ce in ce mai clară, batrina desluşi scrisul si bolborosi: Doamne Dumnezeule, asta ce o mai fi însemnînd???

Pe etichetă scria mare si citeţ: Energy Made in China