Ziceam zilele trecute, printre altele, ca imi doresc sa mai ajung la Tirgoviste sa mai fac o tabla cu Ticu.
... S-a prapadit azi-noapte, total pe neasteptate. De cind am aflat de azi-dimineata, mi se innoada lacrimile. Cele mai vechi si dragi amintiri ale mele sint cu Ticu aburcindu-ma pe cadrul bicicletei lui negre, pe o perna inflorata rosu cu galben si eu tinindu-ma de ghidon la o inaltime care mi se parea ametitoare, sau plimbindu-ma prin sat cu sareta. Pling si acum cind scriu... Nici nu am putut sa il sun pe Costel sau pe Mica sa vad cum sint, nu am putut... Plec intr-o ora spre Tirgoviste, prima data cind nu o fac cu sufletul plin de bucurie...
Of, Doamne, imi pare rau. Nespus de rau :( Iti trimit o imbratisare puternica...
RăspundețiȘtergereTușa Veta s-a prăpădit când eram în Thassos. Mi-am făcut vreme s-o văd cu vreo săptămână înainte. Știam că n-o mai duce mult. Cu toții știam. Se chinuia îngrozitor și pasul dincolo a fost o dureroasă ușurare.
RăspundețiȘtergereDomnul să-i odihnească-n pace pe Ticu al tău și pe tușa mea!
Domnul sa-i odihneasca...
RăspundețiȘtergere