Pregatiri de vacanta

Am amereul in cap, numar de-acum si orele, nu numai zilele pina simbata... Cind ne urcam in masina si directia Nord. Vom pune steagul la pensiunea Casa Bunicilor, undeva la 20 de km mai sus de Manastirea Humorului. Cu ocazia asta, sper sa vad si eu Voronetul, hal de roman ce ma aflu sa nu fi ajuns pina acum... Din ce citesc, in afara de manastiri si Suceava city nu prea vad alte obiective. Nu-i nimic, si statul cu burta la soare se cheama un scop in sine :).
Daca a mai fost cineva dintre voi prin zona si ma poate sfatui de una-alta, va rog! Sau chiar pe drum daca e ceva. Sau pe linga drum, ca nu am nici o graba. Deocamdata am in plan doar sa ma opresc la Hanu Ancutei, din spirit de respectare a traditiei de pe vremea cind mergeam cu ai mei in nordul Moldovei la rude. Si de ce nu, sa imi iau din nou o portie de fasole cu scarita (de-li-cioa-sa!!)... Iar la intoarcere eventual sa mai vizitez o data Cetatea Neamtului.

Deeeci... astept! :)

Panseluta

Cel mai mare neajuns al Brailei : e plina de soferi braileni.
Cel mai mare neajuns al Galatiului: e plin de soferi braileni. :P

Petitia online si spiritul civic

Hmm… Petitie online… Salvati Rosia Montana… Bai nene, pai normal, unde ne e spiritul civic? Semnez, ma trec cu nume si prenume, mai sint citeva sute inaintea mea… Bravo, Bravo!

Ha… Inca o petitie online… Ce e asta? Votati impotriva crearii tinutului secuiesc. Bineinteles ca votam, pai daca nu noi care avem spirit civic, apai cine?

A… inca una… Salvati Delta… Da’ ia stai, de fapt ce valoare au petitiile astea? Chiar daca sint semnate de un million, atirna ceva? Mda… O semnez si pe asta totusi.

Desi, daca stai si te gindesti, toate pleaca de la minariile facute de cei alesi democratic in functii. Adica, un nebun arunca o piatra un balta si zece intelepti nu o pot scoate.
Mama lor si cu cine i-a ales… pai normal, daca toti astia care iau o galeata portocalie sau rosie si un kil de cartofi i-au votat…

Cum? Dar de ce noi ailalti 70% am stat acasa? Da’ce-I problema ta? Eu am avut treaba, da? Ce, eu am timp sa imi plimb fizicul in weekend pe la votari?? Eu sint intelectual, lucrez la calculator… Votez petitii online!!

Mda… Inca una… Salvati ursul dobrogean… O bifez si pe asta…
Ce bine ma simt ca am spirit civic… Nu ca ailalti…

Una-alta...

In euforia zilelor de Revolutie, multe publicatii isi schimbau sau isi adaugau la titlul original o particula care sa le arate apartenenta la noile vremuri. De exemplu, daca un ziar purta numele de Vocea Damaroaei, neaparat se transforma in Vocea Libera a Damaroaei sau, de ce nu, Vocea Damaroaei Libere.

Jurnalul local galatean a trecut, cu multe trimbite, de la numele de Viata Noua la cel de Viata Libera. Amuzant e ca, in acelasi timp, undeva aiurea un alt cotidian intitulat Viata Libera isi schimba denumirea in Viata Noua…

Weekendul in fotografii

Sa iubim si meteorologii...

…Sau mai bine nu.

Daca ar fi fost sa ma iau dupa toate prognozele, weekendul asta as fi stat acasa, asa cum au gacut majoritatea celor din gasca. As fi ratat o iesire absolut superba, doua zile de relaxare incredibila, prima baie in mare pe anul asta intr-o apa limpede de cristal.

Cornel a fost primul care a “spart” gheata, trecind inca de simbata dimineata cu bacul de 9. “Tu nu vezi ca rindunelele zboara la inaltime? O sa fie frumos”, a fost raspunsul lui catre cei cu inima indoita.

Asa ca tuturor celor din bransa meteo, eu va doresc numai de bine… Daca nu sinteti in stare in grup sa preziceti vremea nici macar pe a doua zi, cu toata aparatura voastra de zeci de milioane de dolari, va recomand sa va cumparati un stol de rindunele si 2-3 porci cu ceva paie la indemina.

I pup you!

Avanpremiera

1. Miine plec la mare, cu cortul. Da, va fi vreme frumoasa. Daca nu, ii bintui pe cei care au cobit. Mi-am luat Ursus blonda si black. Poftesc a o bea cu ochii in zare peste mare. Pentru ultima zi, cea de luni, am Pepsi, bineinteles.

2. Saptamina viitoare voi fi nas. Se insoara cel cu care sint prieten din clasa a 5-a, cu care am fost in liceu la clase paralele (eu la B, el la A), cu care am impartit si anii de facultate (ma refer la berile de pe malul Dimbovitei, ca altfel el a facut medicina si eu politehnica).
Danut, tu poate il mai tii minte pe Adi. Gata, a venit si vremea lui :))
Cu aceasta ocazie poate voi fi in stare sa scot si eu un vals la capat.

Daca dau bine, fac share. Daca nu si nu merge indreptat nici in Photoshop, nu dau :)

Soferi buni, soferi rai

Am citit acum o zi sau doua articolul de mai jos:
http://augustinradu.ro/2011/06/sofatul-ca-sport-extrem

M-a pus pe ginduri pentru ca m-am regasit cumva, din mai multe ipostaze.
In primul rind, imi amintesc de mine cum eram ca sofer acum citiva ani. Imi dau seama ce mult m-am schimbat dupa ce au aparut copiii. Chiar si atunci, nu am realizat ce fragila este o carcasa de tabla pina cind nu am fost implicat intr-un accident (ce e drept, usor) dar care mi-a demonstrat ca pina si niste circumstante absolute banale se pot transforma intr-un dezastru. Urmatorul pas atunci a fost sa vind masina imediat si sa iau altceva mai sigur (in limita a ceea ce imi puteam permite, normal). Ideea e ca din acel moment siguranta a contat covirsitor mai mult decit confortul sau aspectul masinii si la fel va fi si pe viitor.

Ma mai regasesc in acea descriere: “stiu soferi care se mint atat de bine incat nu se urca niciodata in alta masina decat cea condusa de ei pentru ca nu se simt in siguranta, ei sunt cei mai buni, perfecti.” Ok, nici chiar la nivelul asta, dar ideea e ca am mai multa incredere in mine ca sofer decit in oricine altcineva. Nu ca as fi un sofer mai bun, ci pentru ca tind sa am mai multa grija pentru persoana mea. Si nu vad de ce ar fi ceva rau in asta. La urma urmei, se cheama ca iti asumi responsabilitatea.

Sint citeva persoane in care am totusi incredere foarte mare ca soferi. Unul este colegul meu Bogdan, cu care am fost de multe ori in masina la drum lung si stiu ca e fanatic cu siguranta la volan. Al doilea este cumnatul meu, care are si el copil mic si desi intr-o masina care prinde suta in 3 secunde, merge cu strict viteza regulamentara.

In ceea ce priveste copiii, recunosc ca sint paranoic. Nu ii las si nu ii voi lasa in alta masina decit cea in care ma aflu si eu (ori ca sofer ori ca pasager in dreapta). Nu ma refer la luatul de la scoala de catre parinti, ci la drumuri in afara orasului. Si viceversa, nu sint adeptul altor copii in masina mea fara a fi si unul din parintii lor cu ei.

Mai mult decit orice sistem de siguranta al masinii conteaza insa sa fii cu ochii in patru si sa stii sa te feresti de prosti. Pe principiul “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista”.

Quote of the day

"I love a scotch old enough to order its own scotch."
How I met your mother

Ori...ori...

Ori si-au batut joc de el aia de la Politie, ori... Jorjel sa aiba grija, ca sint vecini :)

Alb si Negru

"When you photograph people in color, you take a picture of their clothes but when you photograph in B&W, you photograph their souls."
Elizabeth Halford, DPS

Ale noastre existente paralele...

Sintem un punct comun al unor existente paralele, ce nu se pot niciodata desfasura simultan. Reprezentam firul rosu, singura legatura intre lumi diferite.

Ma cuprinde citeodata o nostalgie adinca dupa lumea mea de la tara, cea in care mi-am petrecut copilaria, in care inca mai sint matusile si unchii mei, verii, dealurile mele, Tirgovistea profilata la orizont, Bucegii vazuti din Turnul Chindiei, vita de vie din curte, leaganul in care s-a dat Costel cind era copil, eu cind eram copil, si acum copiii mei cind mai ajung (atit de rar) pe acolo.
Ma cuprinde nostalgia dupa cele doua-trei zile pe an in care ma intilneam cu colegii din Polonia si Cehia si la sfirsitul programului infundam plini de veselie un pub discutind vrute si nevrute la citeva pahare de Pilsner Urquell sau bere la metru… nemaivorbind de neuitata noapte in Delirium Café in Bruxelles cind la plecare respectivii colegi nu au mai reusit sa gaseasca hotelul si au ratacit pe strazi pina dimineata…

Lumi inca existente acolo undeva, in care inca mai pot ajunge… Urmind altor lumi stinse deja, a maidanelor pe care alergam la joaca, a sinelor de tren de-a lungul Catusei, unde puneam bile de cocs si monede de 1 leu si apoi ne minunam de praful sau tabla intinsa rezultata dupa trecerea trenului…A prietenilor care nu ne mai sint prieteni acum ci doar amintiri de pe care se ridica din cind in cind praful…

Mergem inainte si vom pasi, probabil, in alte si alte existente.

Asta e viata…

Nu sint trist, ci recunoscator ca am asemenea amintiri si ca sint si eu probabil, la rindul meu, existenta paralela a altora, nostalgia unui moment liber…