Avanpremiera

1. Miine plec la mare, cu cortul. Da, va fi vreme frumoasa. Daca nu, ii bintui pe cei care au cobit. Mi-am luat Ursus blonda si black. Poftesc a o bea cu ochii in zare peste mare. Pentru ultima zi, cea de luni, am Pepsi, bineinteles.

2. Saptamina viitoare voi fi nas. Se insoara cel cu care sint prieten din clasa a 5-a, cu care am fost in liceu la clase paralele (eu la B, el la A), cu care am impartit si anii de facultate (ma refer la berile de pe malul Dimbovitei, ca altfel el a facut medicina si eu politehnica).
Danut, tu poate il mai tii minte pe Adi. Gata, a venit si vremea lui :))
Cu aceasta ocazie poate voi fi in stare sa scot si eu un vals la capat.

Daca dau bine, fac share. Daca nu si nu merge indreptat nici in Photoshop, nu dau :)

Soferi buni, soferi rai

Am citit acum o zi sau doua articolul de mai jos:
http://augustinradu.ro/2011/06/sofatul-ca-sport-extrem

M-a pus pe ginduri pentru ca m-am regasit cumva, din mai multe ipostaze.
In primul rind, imi amintesc de mine cum eram ca sofer acum citiva ani. Imi dau seama ce mult m-am schimbat dupa ce au aparut copiii. Chiar si atunci, nu am realizat ce fragila este o carcasa de tabla pina cind nu am fost implicat intr-un accident (ce e drept, usor) dar care mi-a demonstrat ca pina si niste circumstante absolute banale se pot transforma intr-un dezastru. Urmatorul pas atunci a fost sa vind masina imediat si sa iau altceva mai sigur (in limita a ceea ce imi puteam permite, normal). Ideea e ca din acel moment siguranta a contat covirsitor mai mult decit confortul sau aspectul masinii si la fel va fi si pe viitor.

Ma mai regasesc in acea descriere: “stiu soferi care se mint atat de bine incat nu se urca niciodata in alta masina decat cea condusa de ei pentru ca nu se simt in siguranta, ei sunt cei mai buni, perfecti.” Ok, nici chiar la nivelul asta, dar ideea e ca am mai multa incredere in mine ca sofer decit in oricine altcineva. Nu ca as fi un sofer mai bun, ci pentru ca tind sa am mai multa grija pentru persoana mea. Si nu vad de ce ar fi ceva rau in asta. La urma urmei, se cheama ca iti asumi responsabilitatea.

Sint citeva persoane in care am totusi incredere foarte mare ca soferi. Unul este colegul meu Bogdan, cu care am fost de multe ori in masina la drum lung si stiu ca e fanatic cu siguranta la volan. Al doilea este cumnatul meu, care are si el copil mic si desi intr-o masina care prinde suta in 3 secunde, merge cu strict viteza regulamentara.

In ceea ce priveste copiii, recunosc ca sint paranoic. Nu ii las si nu ii voi lasa in alta masina decit cea in care ma aflu si eu (ori ca sofer ori ca pasager in dreapta). Nu ma refer la luatul de la scoala de catre parinti, ci la drumuri in afara orasului. Si viceversa, nu sint adeptul altor copii in masina mea fara a fi si unul din parintii lor cu ei.

Mai mult decit orice sistem de siguranta al masinii conteaza insa sa fii cu ochii in patru si sa stii sa te feresti de prosti. Pe principiul “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista”.

Quote of the day

"I love a scotch old enough to order its own scotch."
How I met your mother

Ori...ori...

Ori si-au batut joc de el aia de la Politie, ori... Jorjel sa aiba grija, ca sint vecini :)

Alb si Negru

"When you photograph people in color, you take a picture of their clothes but when you photograph in B&W, you photograph their souls."
Elizabeth Halford, DPS

Ale noastre existente paralele...

Sintem un punct comun al unor existente paralele, ce nu se pot niciodata desfasura simultan. Reprezentam firul rosu, singura legatura intre lumi diferite.

Ma cuprinde citeodata o nostalgie adinca dupa lumea mea de la tara, cea in care mi-am petrecut copilaria, in care inca mai sint matusile si unchii mei, verii, dealurile mele, Tirgovistea profilata la orizont, Bucegii vazuti din Turnul Chindiei, vita de vie din curte, leaganul in care s-a dat Costel cind era copil, eu cind eram copil, si acum copiii mei cind mai ajung (atit de rar) pe acolo.
Ma cuprinde nostalgia dupa cele doua-trei zile pe an in care ma intilneam cu colegii din Polonia si Cehia si la sfirsitul programului infundam plini de veselie un pub discutind vrute si nevrute la citeva pahare de Pilsner Urquell sau bere la metru… nemaivorbind de neuitata noapte in Delirium Café in Bruxelles cind la plecare respectivii colegi nu au mai reusit sa gaseasca hotelul si au ratacit pe strazi pina dimineata…

Lumi inca existente acolo undeva, in care inca mai pot ajunge… Urmind altor lumi stinse deja, a maidanelor pe care alergam la joaca, a sinelor de tren de-a lungul Catusei, unde puneam bile de cocs si monede de 1 leu si apoi ne minunam de praful sau tabla intinsa rezultata dupa trecerea trenului…A prietenilor care nu ne mai sint prieteni acum ci doar amintiri de pe care se ridica din cind in cind praful…

Mergem inainte si vom pasi, probabil, in alte si alte existente.

Asta e viata…

Nu sint trist, ci recunoscator ca am asemenea amintiri si ca sint si eu probabil, la rindul meu, existenta paralela a altora, nostalgia unui moment liber…

Aniversare de top

Pe 29 mai a fost aniversarea a 12 ani de la momentul mai mult sau mai putin oficial al aparitiei “gastii”. Mai bine zis, pe 29 mai 1999 subsemnatul, insotit de Bunicu’, aflati in prima haladuire dobrogeana, i-am cunoscut la fata locului (in Saua Tutuiatu mai exact) pe George si Marian.

Zile mai tirziu i-am intilnit pe Mihaela, Catalina, Rodica, Vasea urmind mai apoi in timp sa se alature gastii Mike, Alin&Ruxi, Getuta, Nicole, Toto&Cecile, Craciuneii, Cristi Nikon, Tata, Eugen, Gabi Muzeu, Razvan &Luci, Adi, Virgil &Diana, Julika, Iulian, Nelu, Ionica, Octav, Violeta, Sorinat, Mary&Eugen, Vali-Vali, Viorica si inca si inca…unii din gasti mai vechi, toti laolalta in aceasta unica si neasemuita “gasca_mea” pentru al carei nume si sustinere merita un premiu special Magis Tachian (tot ii zic sa ajunga poate mai prinde o Pilsner Urquell da’ vad ca nu se urneste)

Deci… La Multi Ani gasca, sa fim la fel, intotdeauna ca-ntotdeauna! Sa ne vedem la Vadu cu berea rece-n fata!