"I love a scotch old enough to order its own scotch."
How I met your mother
miercuri, 8 iunie 2011
luni, 6 iunie 2011
duminică, 5 iunie 2011
Alb si Negru
"When you photograph people in color, you take a picture of their clothes but when you photograph in B&W, you photograph their souls."
Elizabeth Halford, DPS
Elizabeth Halford, DPS
sâmbătă, 4 iunie 2011
Ale noastre existente paralele...
Sintem un punct comun al unor existente paralele, ce nu se pot niciodata desfasura simultan. Reprezentam firul rosu, singura legatura intre lumi diferite.
Ma cuprinde citeodata o nostalgie adinca dupa lumea mea de la tara, cea in care mi-am petrecut copilaria, in care inca mai sint matusile si unchii mei, verii, dealurile mele, Tirgovistea profilata la orizont, Bucegii vazuti din Turnul Chindiei, vita de vie din curte, leaganul in care s-a dat Costel cind era copil, eu cind eram copil, si acum copiii mei cind mai ajung (atit de rar) pe acolo.
Ma cuprinde nostalgia dupa cele doua-trei zile pe an in care ma intilneam cu colegii din Polonia si Cehia si la sfirsitul programului infundam plini de veselie un pub discutind vrute si nevrute la citeva pahare de Pilsner Urquell sau bere la metru… nemaivorbind de neuitata noapte in Delirium Café in Bruxelles cind la plecare respectivii colegi nu au mai reusit sa gaseasca hotelul si au ratacit pe strazi pina dimineata…
Lumi inca existente acolo undeva, in care inca mai pot ajunge… Urmind altor lumi stinse deja, a maidanelor pe care alergam la joaca, a sinelor de tren de-a lungul Catusei, unde puneam bile de cocs si monede de 1 leu si apoi ne minunam de praful sau tabla intinsa rezultata dupa trecerea trenului…A prietenilor care nu ne mai sint prieteni acum ci doar amintiri de pe care se ridica din cind in cind praful…
Mergem inainte si vom pasi, probabil, in alte si alte existente.
Ma cuprinde citeodata o nostalgie adinca dupa lumea mea de la tara, cea in care mi-am petrecut copilaria, in care inca mai sint matusile si unchii mei, verii, dealurile mele, Tirgovistea profilata la orizont, Bucegii vazuti din Turnul Chindiei, vita de vie din curte, leaganul in care s-a dat Costel cind era copil, eu cind eram copil, si acum copiii mei cind mai ajung (atit de rar) pe acolo.
Ma cuprinde nostalgia dupa cele doua-trei zile pe an in care ma intilneam cu colegii din Polonia si Cehia si la sfirsitul programului infundam plini de veselie un pub discutind vrute si nevrute la citeva pahare de Pilsner Urquell sau bere la metru… nemaivorbind de neuitata noapte in Delirium Café in Bruxelles cind la plecare respectivii colegi nu au mai reusit sa gaseasca hotelul si au ratacit pe strazi pina dimineata…
Lumi inca existente acolo undeva, in care inca mai pot ajunge… Urmind altor lumi stinse deja, a maidanelor pe care alergam la joaca, a sinelor de tren de-a lungul Catusei, unde puneam bile de cocs si monede de 1 leu si apoi ne minunam de praful sau tabla intinsa rezultata dupa trecerea trenului…A prietenilor care nu ne mai sint prieteni acum ci doar amintiri de pe care se ridica din cind in cind praful…
Mergem inainte si vom pasi, probabil, in alte si alte existente.
Asta e viata…
Nu sint trist, ci recunoscator ca am asemenea amintiri si ca sint si eu probabil, la rindul meu, existenta paralela a altora, nostalgia unui moment liber…
marți, 31 mai 2011
Aniversare de top
Pe 29 mai a fost aniversarea a 12 ani de la momentul mai mult sau mai putin oficial al aparitiei “gastii”. Mai bine zis, pe 29 mai 1999 subsemnatul, insotit de Bunicu’, aflati in prima haladuire dobrogeana, i-am cunoscut la fata locului (in Saua Tutuiatu mai exact) pe George si Marian.
Zile mai tirziu i-am intilnit pe Mihaela, Catalina, Rodica, Vasea urmind mai apoi in timp sa se alature gastii Mike, Alin&Ruxi, Getuta, Nicole, Toto&Cecile, Craciuneii, Cristi Nikon, Tata, Eugen, Gabi Muzeu, Razvan &Luci, Adi, Virgil &Diana, Julika, Iulian, Nelu, Ionica, Octav, Violeta, Sorinat, Mary&Eugen, Vali-Vali, Viorica si inca si inca…unii din gasti mai vechi, toti laolalta in aceasta unica si neasemuita “gasca_mea” pentru al carei nume si sustinere merita un premiu special Magis Tachian (tot ii zic sa ajunga poate mai prinde o Pilsner Urquell da’ vad ca nu se urneste)
Deci… La Multi Ani gasca, sa fim la fel, intotdeauna ca-ntotdeauna! Sa ne vedem la Vadu cu berea rece-n fata!
Zile mai tirziu i-am intilnit pe Mihaela, Catalina, Rodica, Vasea urmind mai apoi in timp sa se alature gastii Mike, Alin&Ruxi, Getuta, Nicole, Toto&Cecile, Craciuneii, Cristi Nikon, Tata, Eugen, Gabi Muzeu, Razvan &Luci, Adi, Virgil &Diana, Julika, Iulian, Nelu, Ionica, Octav, Violeta, Sorinat, Mary&Eugen, Vali-Vali, Viorica si inca si inca…unii din gasti mai vechi, toti laolalta in aceasta unica si neasemuita “gasca_mea” pentru al carei nume si sustinere merita un premiu special Magis Tachian (tot ii zic sa ajunga poate mai prinde o Pilsner Urquell da’ vad ca nu se urneste)
Deci… La Multi Ani gasca, sa fim la fel, intotdeauna ca-ntotdeauna! Sa ne vedem la Vadu cu berea rece-n fata!
luni, 16 mai 2011
Cind mi-e pofta...
Acum o luna, in Luxemburg, am fost cu Aurelian la un restaurant numit Cabana Vinatorului. Local de traditie, deschis cu zeci de ani in urma, unde multi din actualii clienti veneau pe vremea copilariei adusi de parintii lor.
La recomandarea lui Aurelian, am comandat o salata de creveti, cu un sos de ulei de masline si lamiie. Gustul era absolut innebunitor, sosul mergea cu piinea de cuptor, aroma imi umplea si ultimul por din gura. Divin! Totul insotit bineinteles de doua weisbier ca sa mearga mai usor.
…....................
Mi s-a facut, acum citeva zile, in timp ce stateam la masa, o pofta nebuna de o ceapa zdrobita cu pumnul si de o bucata de brinza. Am mincat hulpav prima ceapa, am luat-o si pe a doua, taind neincetat felii din calupul de brinza. Cu gura plina si ochii intredeschisi de satisfactie, nu as fi dat in acea clipa bucatele mele pe nici un crevete in sos de masline…
La recomandarea lui Aurelian, am comandat o salata de creveti, cu un sos de ulei de masline si lamiie. Gustul era absolut innebunitor, sosul mergea cu piinea de cuptor, aroma imi umplea si ultimul por din gura. Divin! Totul insotit bineinteles de doua weisbier ca sa mearga mai usor.
…....................
Mi s-a facut, acum citeva zile, in timp ce stateam la masa, o pofta nebuna de o ceapa zdrobita cu pumnul si de o bucata de brinza. Am mincat hulpav prima ceapa, am luat-o si pe a doua, taind neincetat felii din calupul de brinza. Cu gura plina si ochii intredeschisi de satisfactie, nu as fi dat in acea clipa bucatele mele pe nici un crevete in sos de masline…
Istoria unui pariu
Acum vreo 3 ani s-a pus prima data problema centralizarii serviciilor IT, ceea ce ar fi insemnat ca ni s-ar fi luat "jucariile" si s-ar fi mutat de la noi ca administrare. Am pus la acea vreme un pariu cu IT manager-ul din Cehia in felul urmator: eu am zis ca proiectul va merge pina la capat, el ca va cadea din cauza ca in Europa de Est sint costuri mult prea mici si nu va fi un business case. Eu ar fi trebuit sa ii dau un bax de Ursus in caz ca pierdeam, el un bax de Pilsner Urquell.
Am pierdut pariul si urma ca la prima intilnire sa fiu parolist si sa ma prezint insotit de baxul de rigoare. La foarte scurta vreme insa, a aparut un nou proiect, de aceasta data externalizare totala.
Ii trimit email:
- Double or nothing?
Raspunde:
-I'm a player. Double!
Numai ca de aceasta data, se pare ca cel care a cistigat am fost eu.
Ghiciti ce am primit azi prin posta:))
Na zdravi Pavel!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


