Ce urmeaza...

1. Cum poti vizita Parisul intr-o zi

Cit iti ia sa-l faci la picior, ce poti vedea... inclusiv ce aplicatii iPhone sint de folos (mai bine zis mi-au fost mie de folos :) ). Acum imi ia o gramada sa pun watermark pe poze :)

2. Povestiri scrise in timpul liceului

Mi-a dat mama acum citeva zile o sacosa cu vechituri... scrisori vechi, povestiri, minijurnal (n-am tinut niciodata asa ceva la modul sistematic)... citeva le voi scrie probabil aici.

3. Filme

Am primit ceva linkuri cu filme rusesti subtitrate in romana... am apucat sa vad The Brest Fortress, in seara asta urmeaza Maestrul si Margareta (dupa primele 10 minute vazute aseara pare sa respecte cartea in cele mai mici detalii)

Jaleeee!!

Asta e ce pot sa spun despre conditia mea fizica acu', proaspat iesit din iarna.

Doua saptamini de viroza urmate de doua saptamini departe de casa si mincat ca intre straini m-au pus pe butuci. Nu mai spun ca am slabit 5kg, ca imi si permit, adica am si de unde la ce gras sint...

Am iesit azi in Gradina Publica si am incercat un jogging. Lat. Laaat! Varza! Ce faleza dus-intors, ce urcat scari, ce...

Asta era anu' trecut!

Prin urmare, intru in program de recuperare. Somnul-somn, masa-masa, miscarea-miscare.

Sper sa imi revin pina intr-o luna.

Ura si la gara!

Macin, prima iesire

Asa cum am zis ceva mai inainte, simbata a fost mult-asteptata zi de mers la ghiocei. Deschiderea, mai mult sau mai putin oficiala, a sezonului de "iesiri".

I-am pregatit fetitei un rucsac ultralight, sa se obisnuiasca sa care ceva in spate, si vechiul meu Canon S3.

Cind am debarcat la picioarele traseului punct albastru "Valea Cascadelor", de aparatul foto n-a mai avut nevoie. Din fericire, cum mi-am dat seama mai tirziu... cind mi-a pus in circa si rucsacul ei, si geaca, si catelusul de plus, si punga cu ghiocei.

Cum ne asteptam, ne-a intimpinat un noroi clisos, dar soarele cald si cerul senin au compensat pe masura.

Intr-adevar, plin de ghiocei in padure. Eu aveam in dotare armamentul greu (17-50 Tamron, 28-135 Canon, ba chiar si fixul de 50... cu polarizerele aferente).



La primul culcat in incercarea de a prinde un cadru, am simtit raceala si umezeala noroiului trecind prin pantaloni in genunchi. Cu pata de rigoare. Am hotarit cu intelepciune ca exista destule poze cu ghiocei, incit sa nu fie nevoie sa stau ud leoarca si murdar toata ziua. Prin urmare, am dat din mina citeva incercari de poze, din care majoritatea au iesit defocusate, normal, iar alelalte nu imi transmit nimic. O sa pun una aici ca dovada, nu de alta.



De tare ce m-am ferit de contactul cu pamintul sfint, o ora mai tirziu am efectuat o cadere libera pe dreapta, in timp ce incercam sa fac poza de mai jos. Cu tot cu aparat care s-a infipt in namol. Noroc de parasolar care a diminuat efectele pe lentila. M-am facut de noroi pina pe umar, dar bine ca asta a fost singura problema.

Macar am obtinut un riset sincer din partea fetitelor :)

Dupa o scurta oprire la Izvorul Tamaduirii (apa rece si buna de baut), ne apropiem de portiunea cu urcus.



Traseul e de-a lungul piriului, foarte alunecos si destul de abrupt.
Sovai, ma gindesc ca fetitele nu au foarte multa rezistenta si vor claca. Chiar propun sa ne intoarcem de aici.

Restul gastii in cor sustine continuarea, pe principiul "mergem pina nu mai putem". Completez in minte ceva de genul " parca cine o va cara in spinare pe Clara", dar in fine, cit de rau poate sa fie?

Ti-ai gasit sa oboseasca... Clara si Delia au tinut fruntea pina in virf, fara nici un fel de teama,
ajutate de unul sau altul dintre noi.

Sus ne-am intilnit cu restul gastii, plecata de la 7 dimineata, ce se odihnea satisfacuta cu burta la soare.

Am cazut si noi (destul de) lati... am intins prelata, am luat prinzul, asezonat cu Pepsi din belsug... apoi zacut de voie. Fetitele, tot in picioare... lupte cu ciomege culese de prin padure, fugareala de jur imprejur...Nu au stat o clipa.

La coborire am ales alt traseu, mai usor, cu fetitele din nou in frunte, energie pura si nimic altceva. Nu s-au plins macar odata, au ris si strigat tot timpul, ba in fata, ba in spate, intr-o continua miscare.



Au inceput sa tirie picioarele abia pe ultimii metri cind am iesit in sosea. La masina au cazut late, au adormit instantaneu.

Nu ca noi am fi fost cu mult mai in forma... Imi ardea fata de la soare, ma pocnise un somn de abia mai tineam ochii deschisi.



Pe linga frumusetea iesitului in natura... a meritat reactia copiilor.

Au fost ATIT de fericiti.... Clara era dezamagita ca nu e asta iesirea la care ramineam si peste noapte la cort.

Rabdare fetita mea.... primavara abia a venit :)

Hais si Cea!

Simbata am avut o revelatie.

Asa am citeodata, mi se lumineaza creierul si vad clar ca lumina zilei unele lucruri...

Bineinteles ca la asta m-a ajutat si contextul. Ca si domnului Newton, revelatia nu mi-a venit asa, din senin. Nu descoperi teoria gravitatiei in timp ce cosi iarba, nu? sau in fine, desfasori vreun fel de munca ce iti ocupa creierul. Newton zacea la soare, ghiftuit probabil dupa o masa copioasa cind, nu-i asa? iata a cazut un mar din pom.

La fel, Arhimede. Nu a strigat Evrika in timp ce admira apusul ci in timp ce facea baie, nu? Daca ar fi urmat exemplul altor concetateni, unii dintre ei chiar contemporani cu noi si l-ar fi spalat doar ploaia, de buna seama ar fi strigat in cu totul alta limba, cunoscuta ca apartinind unui popor civilizat.

Sa revenim.

Revelatia mea a fost: de ce unii soferi schimba directia de mers fara cea mai mica intentie de semnalizare? Contextul: Luncavita, ziua Domnului cea de simbata alaltaieri.

Mai bine zis, sint in masina cu bunul meu prieten Gabi, familiile si ne indreptam spre Valea Fagilor in scopul declarat de a admira ghioceii. Gabi la volan. In fata, iata, un sofer, fara a semnaliza, face dreapta si opreste taman in fata.

Bunul Gabi a adresat politicos niste vorbe printre dinti, traduse cam asa: " Oare de ce prea stimatul domn a binevoit sa uite a semnaliza schimbarea directiei de mers? De buna seama, este coplesit de grijile tarii, ca orice bun cetetean si ingindurat fiind, a comis aceasta pardonabila eroare".

Atunci am vazut lumina. Da.

Totul s-a insiruit intr-o logica perfecta. Pai inainte sa conduca acest Logan, oare ce vehicul rutier avea stimabilul sofer? Asaaa... O caruuuta... Trasa de un cal, bou, magar, vaca... o vita, na.

Pai si cum schimbi directia cu caruta? Strigi Semnalizare stiiiinga? Semnalizare dreeaaaapta?

Nuu, bineinteles ca nu! Strigi Hais sau Cea, sa inteleaga vita! , nu, nu aia... cea care trage caruta.

Prin urmare, absolut sigur ca soferul nostru, in momentul in care a tras de volan dreapta, a strigat si un inimos CEAAAA!!! Sau HAISSSS! Ca inca nu m-am lamurit care si cum. Ca asa e la ei, la tara.

Deci dragi prieteni, daca mai vedeti in trafic asemenea soferi, va rog sa ii intelegeti: asa au invatat la ei, la tara, ca se conduce masina.

"Te rog nu-ti face griji"

Ma nimeresc din cind in cind pe linga TV cind ruleaza ultimul succes coreean.

Ce ma distreaza e ca la fiecare citeva fraze apare una" Te rog nu iti face prea multe griji".

Care suna foarte tare in urmatorul context: un luptator este ranit, mama lui este linga el si il intreaba ingrijorata pe doctor:

"Ce are? e grav?"

La care acesta:

" Are osul distrus. Te rog nu iti face prea multe griji."

Ce pot sa mai spun? Criminal :))

Concert pe TVR3

Ca sa trec pe partea cealalta fata de postul anterior...

Trebaluiam pe la bucatarie cind aud de la TV unul din valsurile lui Strauss. Ma duc sa arunc un ochi, ma gindesc ca o fi o reclama ceva... Nu, o sala de concert, orchestra... TVR Cluj. Aha, ok.

Nu ascund ca imi place muzica clasica, am un CD cu selectii pe care il ascult destul de des, in mare chiar recunosc si autorii :) Asa ca stau in picioare, bat tactul cu mina dreapta, sint incintat.

Deodata, dirijorul face un semn, toti din orchestra isi trintesc cite un fular grena in jurul gitului si cinta mai departe. Putin mai incolo, un violonist scoate un fular albastru, se ridica si il invirte in jurul capului in aplauzele spectatorilor. Muzica are unele accente mai vesele fata de original.

Dirijorul scoate o minge, o rostogoleste apoi dirijeaza cu un fluier. Clarinetistii fac valuri in ultimul rind. Apoi fac violonistii. Totul, fara nici o eroare de interpretare. La un prim-plan se vede inscriptia CLUJ pe fulare :). Cu niste figuri foarte serioase, cei de la tuba isi arunca instrumentele in aer, iar violoncelistii si le rasucesc.

Una peste alta, cea mai nastrusnica interpretare a valsurilor lui Johann Strauss.

"Vinovatii"? Orchestra de tineret Notes&Ties din Cluj, dirijor Vlad Agachi.

http://wikibin.org/articles/vlad-agachi.html

Mi-au curatat sufletul, macar pentru o zi...

"Si ce mai faci?" "Bine... Ma spal pe creier..."

Da... Cam asta fac daca din greseala deschid cam orice canal romanesc. Mai putin TVRurile.

Acum vreo 2 zile baleiam canalele si am trecut pe rind prin PROstTV, Antena, Prima, KanalD..

Pe toate IN ACELASI TIMP erau Irinel si/sau Monica, ba in direct ba inregistrare.

Habar n-am ce naiba vor, ce ii maninca, stiu doar ca au oaresce de impartit... N-am nimic cu ei, nu ma intereseaza, treaba lor...

Nene dar ce vulturi hamesitii astia, au dat de un subiect si gata, au ce vorbi macar o saptamina. Ma intreb cine naibii se uita. Retoric, normal... Banuiesc ca mai toti in afar'de mine si inca vreo 2.

Ce pretentii sa mai ai... Am ajuns, pacatele mele, la vorba lui Brucan: "Stupid people".

Sint ca niste gaini carora le bagi in gusa, le imbirligi undele alfa (sau beta, la naiba, care or fi alea de le netezeste TVul) si ii trimiti la vot.

Dupa care ii adormi din nou. De fapt, nici nu ii trezesti.

Shhhht.... Linisteee...