Barci pe malul Atlanticului

In 2008 am avut sansa de a ajunge in Brazilia pentru o saptamina.

Desi programul a fost foarte intensiv, intr-una din zile am iesit la o (una, doua, trei) caipirinha si o masa din fructe de mare (muritor de foame a scris pe mine in seara aia... ) Ocazie cu care, in fata restaurantului aflat pe malul oceanului, am avut timp sa fac si citeva poze.

Vitoria, Brazila

Siriu

Drumul de Brasov ce trece pe linga Siriu este preferat de mine din mai multe motive, dar cel mai important, din cauza ca pe aici am trecut prima data in luna de miere.

Normal ar fi trebuit sa mergem prin Ploiesti dar, la iesirea din Buzau am luat-o de-aiurea catre Intorsura Buzaului (una din insusirile mele de baza este ca am un spirit de orientare iesit din comun... de varza ce e). Vazind ca indicatoarele aratau in continuare catre Brasov, am zis de ce nu... sa dam inainte!

Nu ne asteptam insa sa avem o surpriza atit de mare in ceea ce priveste frumusetea peisajului... Iar cind am vazut lacul, am ramas pur si simplu muti...

Mergem de atunci aproape in fiecare an pe aici, macar o data...

De fiecare data imi revine caldura bucuriei primei descoperiri... In bataia soarelui de vara sau acoperit de gheata, va fi mereu unul din acele locuri speciale legate de momentele fericite ale vietii mele.

Siriu, februarie 2010

Playtime

Sub acest nume voi pune acele poze la care m-am jucat incercind fel de fel de setari, filtre etc.

Pentru inceput, citeva poze facute in prima zi a anului 2011.

Channel mixer din Photoshop:

Viveza si Color Efex:



Din nou channel mixer:

Evolutie...

Desi nu mi-a pus Dzeu mina'n cap sa ma umple de talent, nici macar cu paharelul, am avut totusi pe mina aparat de cind ma stiu....

In copilarie il foloseam pe al tatei, un Exakta RDGist pe care daduse prin 1970 o caruta de bani (2000 de lei la vremea aia, luat SH); SLR veritabil (vizare prin obiectiv), distantiere... Scula...

In laboratorul foto setat de tata in baia mica am invatat sa developez filmul in tanc, sa expun pozele (mai mult sau mai putin, dupa cum voiam sa apara contrastul) apoi developarea si fixarea pozelor in tavitele rosii si negre. Urma uscatul la aparatul special, sau daca era hirtie Cristal, uscatul natural.

Imi placea sa fac poze, nu sa fiu pozat. In alea in care apar, am o moaca suficient de expresiva in acest sens.

Mai tirziu, mult mai tirziu, cind eram pe salariu, mi-am luat o sapuniera Practika (M60 parca). Mare brinza n-a fost de capul ei, s-a stricat destul de repede dar nici sufletul nu m-a durut. A urmat un FED folosit destul de intens, apoi in sfirsit SLRul Minolta cu obiectiv tele Tokina. A fost si ultimul aparat pe film si cel de care m-am atasat cel mai mult.

Am intrat in era digitala cu Canon A 70, apoi S3 si in sfirsit actualul 350D luat SH. De aici a inceput cursa obiectivelor, dar pe moment m-am stabilizat la un 28-135 Canon, un 17-50 Tamron la care se adauga mai putin folositul nifty-fifty, 50-ul fix de la Canon.

Nu mai socotesc citi bani au insemnat toate de-a lungul timpului... Iar pe viitor, imi permit doar sa visez... Un 40D la care sa lipesc un L 70-200. Si cam atit.

Deocamdata...

Ceturi pe Dunare

Cine n-are treaba in ultima zi a anului, face o plimbare pe faleza. Eventual cu aparatul de git.

Gerulet cit incape, pustiu, monocrom... Duc aparatul la ochi de citeva ori, dar il cobor fara vreo declansare. Apare salvator un vapor mergind in aval, fug repede pina la o platforma cu vedere libera si trag de citeva ori pina se ascunde de tot in ceata.

Zic ca n-am motiv sa ma pling ca am iesit degeaba.

Doar am respirat aer curat, nu? :)

Cu muzica, 'nainte!

Vizavi de blocul alor mei e un cimitir.

Nu mi s-a parut niciodata ceva sinistru in asta.
In curtea cimitirului era ciresul ce se umplea primul de flori primavara, linga cimitir avea tata o bucata de pamint pe care o lucra cu bucuria celui nascut la tara si ajuns pentru totdeauna la oras...

Stateam la balcon si urmaream cortegiile... Treceau si cite trei pe zi citeodata...
Ma uitam sa vad cita lume e in urma carului... Citeodata zeci de persoane, alteori numai 3-4 ...
Fanfaragiii aveau fara greseala in repertoriu "Drumurile noastre toate" a lui Dan Spataru... de fiecare data ma intrebam cum naiba a ajuns melodia asta sa fie cintata la inmormintare??

Dupa ce terminau treaba, se opreau cu trombon si trompeta la circiuma din fata si cintau clientilor melodii vesele...

Si ca veni vorba...Ce nu intelegeam eu atunci cind eram mic copil si nu inteleg nici acum... De ce claxoneaza masinile la inmormintare? La nunta, inteleg... Lume, lume, vino sa vezi bucurie, Uiuiuiu, veseliti-va cu noi!

Dar cind esti in cortegiul funebru, zau asa... Oameni buni, iesiti sa ne vedeti, ce durere pe noi, admirati sicriul, nu ne lasati sa trecem asa pe sub ferestrele voastre... Stim ca va place sa cascati gura, pentru multi dintre voi asta e un scop in viata! Nu ne ratati! Beeeeeep!!! Beeeeeep!!!!

Show some respect, dam'it...!!!

Amintiri...

26 mai 1993... Challenge Day, Bucuresti Budapesta...

...Renuntasem sa mai dau partialul la masini electrice, la tata Bala pentru a umbla toata ziua hai hui cu colegii prin Tei si aiurea... pe unde erau concerte, pe unde semnam fluturasi (cite 20-30, doar trebuia sa cistigam, nu?), jucam tenis de masa... beam bere si fumam din bursa noastra vai de ea...
Si noaptea la concert la Pasarea Colibri in Piata Operei... Dat din coate pina in al doilea-treilea rind, la citiva pasi de Vintila, Baniciu, Pittis... Urlat din toti plaminii si cu tot sufletul... Andrii Popa... Vinovati fara vina...

Nu sint fan al nici unei formatii, nu imi place cuvintul fan pentru ca nu imi place nici o forma de fanatism... Dar am iubit si iubesc Phoenix si Pasarea Colibri... Pentru ca muzica si versurile lor imi merg dincolo de constient, in suflet si le simt ca si cum ar fi ale mele.

Si le multumesc de departe pentru ca au ajuns la mine , la fel ca la alte zeci de mii de anonimi, pentru a le da speranta, bucurie, sprijin, incintare.

Ramas bun, Florian Pittis...