joi, 16 ianuarie 2014

Close encounter of the third kind

Maricica toca plictisita dar cu pricepere la ceapa, cu un ochi in televizor, cind ridica din intimplare privirea si dete un tipat. Aratarea verde, mica de inaltime, cu ochi mari sticlosi si piele neteda o privea fix din cadrul usii deschise. Tipatul Maricicai urca inca doua octave, dar cu toate acestea, vorbele verziciunii I se insinuara in creier :
We came to abduct you. We will take you to our spaceship and will do terrifying experiments on you. And as usual, we will over abuse you , of course from sex perspective. You are doomed, say good bye to your world.
Maricica nu stia boaba de engleza, dar i-a ramas in urechi cuvintul sex. Se opri din tipat, lasa cutitul jos si privi cu interes la piticanie.
-D-apoi voi cum o aveti, bai mucea, telescopica? Asa are Marcel antena la Cielo a lui, ca de vazut la tine nu vaz nimic. D’apoi si decit ca Gheorghe, numa  beat si bun de degeaba, mai rau ce poate fi. Ia,  hai sa vad ce iti poate pielea!
Ofta…
"Uite ce am ajuns, sa ma dau la omuleti  verzi…"
Deodata ii trecu ceva prin minte caci, incruntindu-se, apuca vatraiul din colt si, indreptindu-se amenintatoare spre alienul care, la rindul lui, facea sincron cu ea pasi inapoi, ii zise:
- Bai pocitanie, daca ma duci cu vorba ca Marcel a lu Safta, te maninc la cina bai… Sa nu crezi ca stai la glume cu mine, mai ales ca de cind nu am mai… Auzi, te fac pastrama. Verde!
Rhumang-R incerca disperat sa comute translatorul automat pe limba pamintencei, dar era clar ca daduse gres. Desi nu intelegea nimic din ce balmajea ea, era clar ca nu-i de bine. Ingrozit, retragindu-se, striga disperat in comunicatorul portabil cu nava:
- Luati-ma ACUM!! Are o arma de care nu am mai intilnit in galaxie, are Carbon 12 pe ea, cred ca produce laser! ACUUUM!!!
Maricica se opri prostita cind piticul verde disparu intr-un virtej luminos.
Se lasa sa cada pe buturuga dudului taiat asta vara (ii patasera dudele camasa alba a lu Gheorge, tocmai cind iesise duminica sa se faleasca pe ulita si de suparare, il daduse jos), isi lua capul in miini si incepu sa il izbeasca ritmic de genunchi:
"Nu ti-a zis fa proasto, psihologul comunal cind o venit saptamina trecuta – nu mai sariti , fir-ati ale draq, pe barbati ca ii speriati, ei vor sa pareti ca alea de la oras, de sa va rupeti in doua de fragile, ca aveti nevoie de ajutor!"
"Iaca s-a dus si asta"… suspina din nou… "si daca imi aduceam aminte la timp sa fiu fragila, poate imi iesea ceva..."
Se salta de pe buturuga cu un ultim oftat, apoi isi indrepta trupul de 120 de kg catre casa unde ceapa astepta sa fie calita pentru fasolea lui Gheorghe.

Un comentariu:

  1. :-)) Deci, sa fim fragile, ha?! Robotei micuti si verzi ce sunteti voi :))

    RăspundețiȘtergere