Pe malul stîng al Dunării…alb-astre

Dacă tot mi-am amînat cu cîteva ore plecarea la Bucureşti, zic să nu uit că am datoria de a împărtăşi urbi et orbi (Galaţi şi împrejurimi) noua şi extraordinara teorie a celor de la MIT (Mahmudia Institute of Technology) despre dispariţia dinozaurilor.

Dau eu deci drumul la calculator şi în acelaşi timp arunc din obişnuinţă o privire pe ferastră. Care fereastră are o parţială perspectivă, parţial color asupra Dunării. Măi şi se vedea aşa o ceaţă faină, cu soarele filtrînd prin ea încît s-a trezit în mine instinctul primar de pozar. Aşa că shutdown PC, îmbrăcat la băţul de chibrit (pour les connaisseurs) şi tuleo pe faleză.

Ajunge Cătălin într-o fugă şi degeaba… nema ceaţă… Ca in bancul ăla, “Băi Ştrul, de la mine de la fereastră aşa se vede, să mor!”… Dar cum Dunărea acoperită de gheaţă nu e ceva ce vezi în fiecare zi, am luat-o uşurel la picior, zic să am la ce să mă uit la vară prin iulie.

Aşa că m-am ales cu o gură de aer proaspăt, l-am cunoscut pe Chris (frumosul şi blănosul ceau-ceau – sper că aşa se scrie) şi m-am întors şi cu ceva în tolbă.