Asa cum am zis ceva mai inainte, simbata a fost mult-asteptata zi de mers la ghiocei. Deschiderea, mai mult sau mai putin oficiala, a sezonului de "iesiri".
I-am pregatit fetitei un rucsac ultralight, sa se obisnuiasca sa care ceva in spate, si vechiul meu Canon S3.
Cind am debarcat la picioarele traseului punct albastru "Valea Cascadelor", de aparatul foto n-a mai avut nevoie. Din fericire, cum mi-am dat seama mai tirziu... cind mi-a pus in circa si rucsacul ei, si geaca, si catelusul de plus, si punga cu ghiocei.
Cum ne asteptam, ne-a intimpinat un noroi clisos, dar soarele cald si cerul senin au compensat pe masura.
Intr-adevar, plin de ghiocei in padure. Eu aveam in dotare armamentul greu (17-50 Tamron, 28-135 Canon, ba chiar si fixul de 50... cu polarizerele aferente).
La primul culcat in incercarea de a prinde un cadru, am simtit raceala si umezeala noroiului trecind prin pantaloni in genunchi. Cu pata de rigoare. Am hotarit cu intelepciune ca exista destule poze cu ghiocei, incit sa nu fie nevoie sa stau ud leoarca si murdar toata ziua. Prin urmare, am dat din mina citeva incercari de poze, din care majoritatea au iesit defocusate, normal, iar alelalte nu imi transmit nimic. O sa pun una aici ca dovada, nu de alta.
De tare ce m-am ferit de contactul cu pamintul sfint, o ora mai tirziu am efectuat o cadere libera pe dreapta, in timp ce incercam sa fac poza de mai jos. Cu tot cu aparat care s-a infipt in namol. Noroc de parasolar care a diminuat efectele pe lentila. M-am facut de noroi pina pe umar, dar bine ca asta a fost singura problema.
La primul culcat in incercarea de a prinde un cadru, am simtit raceala si umezeala noroiului trecind prin pantaloni in genunchi. Cu pata de rigoare. Am hotarit cu intelepciune ca exista destule poze cu ghiocei, incit sa nu fie nevoie sa stau ud leoarca si murdar toata ziua. Prin urmare, am dat din mina citeva incercari de poze, din care majoritatea au iesit defocusate, normal, iar alelalte nu imi transmit nimic. O sa pun una aici ca dovada, nu de alta.
De tare ce m-am ferit de contactul cu pamintul sfint, o ora mai tirziu am efectuat o cadere libera pe dreapta, in timp ce incercam sa fac poza de mai jos. Cu tot cu aparat care s-a infipt in namol. Noroc de parasolar care a diminuat efectele pe lentila. M-am facut de noroi pina pe umar, dar bine ca asta a fost singura problema.
Macar am obtinut un riset sincer din partea fetitelor :)
Dupa o scurta oprire la Izvorul Tamaduirii (apa rece si buna de baut), ne apropiem de portiunea cu urcus.
Traseul e de-a lungul piriului, foarte alunecos si destul de abrupt.
Sovai, ma gindesc ca fetitele nu au foarte multa rezistenta si vor claca. Chiar propun sa ne intoarcem de aici.
Restul gastii in cor sustine continuarea, pe principiul "mergem pina nu mai putem". Completez in minte ceva de genul " parca cine o va cara in spinare pe Clara", dar in fine, cit de rau poate sa fie?
Ti-ai gasit sa oboseasca... Clara si Delia au tinut fruntea pina in virf, fara nici un fel de teama,
ajutate de unul sau altul dintre noi.
Ti-ai gasit sa oboseasca... Clara si Delia au tinut fruntea pina in virf, fara nici un fel de teama,
ajutate de unul sau altul dintre noi.
Sus ne-am intilnit cu restul gastii, plecata de la 7 dimineata, ce se odihnea satisfacuta cu burta la soare.
Am cazut si noi (destul de) lati... am intins prelata, am luat prinzul, asezonat cu Pepsi din belsug... apoi zacut de voie. Fetitele, tot in picioare... lupte cu ciomege culese de prin padure, fugareala de jur imprejur...Nu au stat o clipa.
La coborire am ales alt traseu, mai usor, cu fetitele din nou in frunte, energie pura si nimic altceva. Nu s-au plins macar odata, au ris si strigat tot timpul, ba in fata, ba in spate, intr-o continua miscare.
Au inceput sa tirie picioarele abia pe ultimii metri cind am iesit in sosea. La masina au cazut late, au adormit instantaneu.
Nu ca noi am fi fost cu mult mai in forma... Imi ardea fata de la soare, ma pocnise un somn de abia mai tineam ochii deschisi.
Pe linga frumusetea iesitului in natura... a meritat reactia copiilor.
Au fost ATIT de fericiti.... Clara era dezamagita ca nu e asta iesirea la care ramineam si peste noapte la cort.
Rabdare fetita mea.... primavara abia a venit :)
Pe linga frumusetea iesitului in natura... a meritat reactia copiilor.
Au fost ATIT de fericiti.... Clara era dezamagita ca nu e asta iesirea la care ramineam si peste noapte la cort.
Rabdare fetita mea.... primavara abia a venit :)
