Cu muzica, 'nainte!

Vizavi de blocul alor mei e un cimitir.

Nu mi s-a parut niciodata ceva sinistru in asta.
In curtea cimitirului era ciresul ce se umplea primul de flori primavara, linga cimitir avea tata o bucata de pamint pe care o lucra cu bucuria celui nascut la tara si ajuns pentru totdeauna la oras...

Stateam la balcon si urmaream cortegiile... Treceau si cite trei pe zi citeodata...
Ma uitam sa vad cita lume e in urma carului... Citeodata zeci de persoane, alteori numai 3-4 ...
Fanfaragiii aveau fara greseala in repertoriu "Drumurile noastre toate" a lui Dan Spataru... de fiecare data ma intrebam cum naiba a ajuns melodia asta sa fie cintata la inmormintare??

Dupa ce terminau treaba, se opreau cu trombon si trompeta la circiuma din fata si cintau clientilor melodii vesele...

Si ca veni vorba...Ce nu intelegeam eu atunci cind eram mic copil si nu inteleg nici acum... De ce claxoneaza masinile la inmormintare? La nunta, inteleg... Lume, lume, vino sa vezi bucurie, Uiuiuiu, veseliti-va cu noi!

Dar cind esti in cortegiul funebru, zau asa... Oameni buni, iesiti sa ne vedeti, ce durere pe noi, admirati sicriul, nu ne lasati sa trecem asa pe sub ferestrele voastre... Stim ca va place sa cascati gura, pentru multi dintre voi asta e un scop in viata! Nu ne ratati! Beeeeeep!!! Beeeeeep!!!!

Show some respect, dam'it...!!!

Amintiri...

26 mai 1993... Challenge Day, Bucuresti Budapesta...

...Renuntasem sa mai dau partialul la masini electrice, la tata Bala pentru a umbla toata ziua hai hui cu colegii prin Tei si aiurea... pe unde erau concerte, pe unde semnam fluturasi (cite 20-30, doar trebuia sa cistigam, nu?), jucam tenis de masa... beam bere si fumam din bursa noastra vai de ea...
Si noaptea la concert la Pasarea Colibri in Piata Operei... Dat din coate pina in al doilea-treilea rind, la citiva pasi de Vintila, Baniciu, Pittis... Urlat din toti plaminii si cu tot sufletul... Andrii Popa... Vinovati fara vina...

Nu sint fan al nici unei formatii, nu imi place cuvintul fan pentru ca nu imi place nici o forma de fanatism... Dar am iubit si iubesc Phoenix si Pasarea Colibri... Pentru ca muzica si versurile lor imi merg dincolo de constient, in suflet si le simt ca si cum ar fi ale mele.

Si le multumesc de departe pentru ca au ajuns la mine , la fel ca la alte zeci de mii de anonimi, pentru a le da speranta, bucurie, sprijin, incintare.

Ramas bun, Florian Pittis...