Dor de vara...

 

 

Plaja Jupiter, 15 noiembrie...

Tips&Tricks

Azi am gasit in sfirsit modalitatea de a convinge Windows 7 sa recunoasca batrinul Canon 350D.

Dupa ce pe site la Canon nu am gasit nici un driver, nici o indicatie, iar Windows refuza cu incapatinare sa imi recunoasca aparatul... am dat pe net de un link care m-a salvat.

Mai pe scurt, din setarile aparatului se modifica Menu- Communication - din default PC Connection in Print /PTP. A mers instant.

Linkul aici: http://helgeklein.com/blog/2009/08/canon-eos-350d-and-windows-7-x64-where-are-the-drivers-canon/

Clasic

In aceeasi excursie pe malul Dunarii...

Sintem egali?

Pentru noi exista termenul de misogini, dar voi nu aveti un cuvint echivalent pentru a putea caracteriza bancurile ce trebuie date mai departe la prietenele voastre si la barbatii care "sint suficient de inteligenti".
Noi nu putem intr-o viata sa va intelegem, voi ne cititi dintr-o privire.
Noi am intrat deja in bucatarie, voi ati intrat deja in boards.
Voi ne topiti cu o privire... cu o umezeala in coltul ochiului spulberati si ultima farima de egoism masculin, dar sinteti tari ca piatra in fata slabiciunii noastre.
Noi v-am adorat prin Eminescu, voi ne-ati distrus prin Veronica.

Asa ca noi, noi sintem cei ce vrem egalitate!
Dar ah, ce va iubim...

Azi a fost o zi buna

Unu: De dimineata s-a rezolvat o situatie conflictuala care ma apasa destul de mult.

Doi: Dupa amiaza, intr-un trafic heavy, cu linie interminabila de masini in intersectie, am fost lasat de 3 ori la rind sa intru in coloana in trei locuri diferite, desi soferii galateni se caracterizeaza prin orice in afara de amabilitate.

Si trei: In timpul unei convorbiri telefonice cu unul din verii mei din Tirgoviste, am aflat o veste ce m-a bucurat extraordinar: matusa si unchiul meu care, desi casatoriti de probabil aproape 50 de ani, nu au avut cununia religioasa datorita pozitiei unchiului in vremurile trecute, au pasit impreuna in biserica saptamina trecuta si au schimbat inelele in fata preotului. Dincolo de semnificatia religioasa, m-a miscat profund gestul in sine: doi oameni, impreuna de o viata, depunind juramintul ca o reinnoire a ceea ce si-au declarat cu zeci de ani in urma.

Asa cum am zis deci... azi a fost o zi buna.

Ei sint aici!!!

Pop Cornel intră clătinîndu-se pe uşa institutului (pentru cei care au uitat, e vorba de faimosul Mahmudia Institute of Technology), se sprjini cîteva clipe de perete apoi se lăsă să alunece pe scaunul paznicului de la intrare. Faţa lividă îl sperie de-a binelea pe săracul gardian, care fugi la telefon şi îl sună pe cel mai apropiat colaborator al celebrului specialist, asistentul Janosz Vattacukor.
-Ce s-a întîmplat? Ce aţi păţit domnule inginer? Întrebă Janosz îngrijorat.
-Trebuie să îi chemăm pe cei de la Mahmudia Today.. EI sînt printre noi…. Au sosit… murmură acesta sfîrşit.
-Să chemăm presa? De ce? Cine a sosit??
-Ei…
-Cine EI?
-Ei… Extratereştrii, oftă Pop Cornel.
Janosz înmărmuri. Pop Cornel, omul care salvase Cernavodă, care oferise soluţii pentru toate problemele ridicate pînă atunci, nu era genul care să fabuleze. Ceva îl dăduse peste cap, DAR CE?
-Povestiţi-mi vă rog, ceru el aproape rugător. Era intrigat la culme.
-Veneam cu maşina spre Institut, ca în fiecare dimineaţă, începu Pop Cornel cu voce abia auzită. Mă apropiam de ieşirea din oraş cînd văd doi cetăţeni că îmi fac semne frenetice să trag pe dreapta. Opresc, iar unul dintre ei… Doamne, cit de malefici sînt… îmi atrage atenţia că roata pe faţă dreapta e dezumflată şi probabil am pană. Mai mult, îmi deschide portbagajul, îmi saltă roata de rezervă şi în 3 minute o şi schimbă. Apoi îmi zîmbesc amîndoi şi se îndepărtează. Diabolic… Diabolic…
-Dar bine… Janosz era nedumerit la culme… Puteau fi doi oameni amabili care au vrut doar să fie de ajutor.
-Nu înţelegi… Tocmai această amabilitate i-a dat de gol…
-Dar cum??? strigă Janosz.
-Pentru că… se prăbuşi pe spate Pop Cornel…PURTAU UNIFORMA DE POLIŢIŞTI!!!

M-am apucat de păscut

Aşa-i dacă te apuci să îţi faci analize, trebuie să te aştepţi să îţi iasă şi mai puţin bine.
Carevasazică, am colesterolul peste limita maximă. Fără mare îngrijorare, dar în semn de respect pentru organismul ce binevoieşte a mă mişca de colo-colo, m-am hotărît să iau măsurile necesare, ceea ce în acest caz se traduce printr-un oarecare regim.

Citesc prin urmare pe net să văd cam ce presupune asta.
După primele rînduri, sînt distrus. Cele trei repere ale existenţei mele: cafeaua, Pepsi şi îngheţata, sint pe lista neagră. Din nefericire, pe lista albă figurează fasolea verde şi mazărea, nenorocirile mele din copilărie.
Îmi mai revin cînd văd tot aici bananele, roşiile, pieptul de pui, cacao (ura!!) cireşele, căpşunile.
Dar cică elementul forte e reprezentat de fibrele solubile, cu reprezentantul lor ovăzul.
Expresia “măninci calule ovăz” capătă valenţe noi, mai bine zis calul devine substantiv propriu cu numele meu pe el.

Aşa că am trecut pe la Real, am aprovizionat banane, mere, cereale pentru fiică-mea, peşte file, bineînţeles ovăz… numai delicatese.

Sincer, nu pot înţelege de ce ne-am mai dat jos din copac.
Numai probleme am avut de atunci…

Mai vedem. Dacă nu învăţ să behăi pînă atunci…