Cosmarul

-Mare vizir! Mare vizir!!!!! VIZIRULE!!!!!!! strigai din toate puterile, cu ochii mariti de groaza visului din care tocmai ma trezisem.
-Marite padisah, Luminatia Ta, aici sint, bogatia pamintului! se pravali la picioarele mele marele vizir Selim.
-Nenorocitule, iti tai capul!! asa de greu vii cind te cheama cirmuitorul tau? Cheama-l pe Mustafa, cititorul de vise!
-Indata, lumina ochilor mei!
Mustafa intra tremurind.
- Sa imi interpretezi visul asta sau daca nu, iti tai capul! Se facea ca aveam ca animal de companie un sarpe, care ma insotea toata ziua. La un moment dat, mi s-a incolacit pe picior si m-a muscat. oricit am incercat sa il desprind, nu am reusit pina nu l-am omorit. Ce sa insemne oare? Nu cumva un apropiat care ma tradeaza?
-Intocmai Luminatia ta, zise Mustafa cu glas gituit...
-Cine? racnii. Sa ii tai capul!
-D...d...de buna seama, trebuie sa fie califul Damascului pe care ai promis ca il ajuti sa isi recapete tronul.
-Sa i se taie capul! Acum, afara toata lumea! Mai putin marele vizir...
Ma asezai pe tron si imi stersei cu mineca lunga a caftanului transpiratia care mi se scurgea pe frunte.
-Groaznic vis, stapine... se apropie umil Selim.
-Asta n-a fost tot, am ingaimat pierdut... E numai o parte... Ce era mai groaznic de fapt, nici macar nu eram padisah... ci un network administrator care nu se putea racori taind si el un cap acolo... Brrr... ma scuturai din nou... Ce cosmar!
- Cosmar, asa e...incuviinta Selim facind o plecaciune.
-By the way... Il stii pe Yusuf ala micu'?
-Ala micu'?
-Ala... Sa i se taie si lui capul!