Paradoxal, cea din urma zi, care s-ar fi dorit una simpla de odihna petrecuta la pensiune, a fost pentru mine si cea mai spectaculoasa.
Mai bine zis, am ales una din cele citeva mountain bikes ce zaceau sprijinite intr-un sopron si m-am gindit sa fac o scurta plimbare de vreo jumatate de ora asa, de control imprejurimi si conditie fizica. Dupa o scurta ezitare, in loc sa cobor spre Gura Humorului, pe drumul pe care mersesem zilnic cu masina, am luat-o in sens opus spre iesirea din Manastirea Humorului.
Niciodata, dar niciodata nu se va compara senzatia turismului din masina cu cea perpedes sau de pe bicicleta. M-am oprit aproape la fiecare 50- 100 de metri ca sa ma minunez de un nou peisaj, sau de acelasi vazut in alta lumina, din alt unghi. Mirosul innebunitor de fineata, oamenii ce ridicau cite o capita, unii in costum popular! Berze nemiscate ce pareau statui decorative priveau catre biciclistul neincrezator care se apropia de ele sa verifice daca sint reale. Case cochete raspindite la distanta de strada, ferite de ochi indiscreti... Culminind cu o adevarata casuta din povesti, in dreptul careia n-am mai rezistat si am intrat in vorba cu femeia care isi pastorea treburile prin curte. Vazindu-ma asa entuziasmat, m-a invitat chiar inauntru, sa vad mai indeaproape cum incap in asa spatiu mic o bucatarie, o camera de zi si o mansarda cu doua paturi si biblioteca.
Mindru tare si plin de bucuria plimbarii pe bicicleta
Casuta din povesti
Vilisoare la margine de drum
Numai faptul ca nu eram foarte sigur de proprietatile bicicletei m-a facut sa ma intorc dupa mai mult de o ora si sa petrec acelasi timp la intoarcere, la fel de lent, la fel de patruns pina in ultima fibra de Bucovina.
....
A doua zi dimineata am parasit pensiunea cu destinatia Falticeni. In drum am facut un ultim ocol catre manastirea Arbore, extrem de frumoasa si de linistita, asezata intr-o oaza de verdeata.
Din nefericire, drumul spre Falticeni a dus din nou prin Suceava. Am zis cu aceasta ocazie sa ne oprim la Carrefour pentru niste una-alta de dus pe la rude. Nu stiu in cite orase vezi un indicator de Carrefour catre dreapta pentru ca 20 de metri mai incolo sa fie altul aratind la stinga... In fine... Sa fie la ei.
Poarta de intrare in curtea manastirii Arbore 
Interior pictat. Manastirea este in plin proces de renovare.Se pare ca a stat citeva zeci de ani fara acoperis ceea ce a deteriorat puternic picturile interioare
In Falticeni am avut privilegiul (si la modul serios, prea putine persoane au parte de asa ceva) de un tur privat al orasului in compania varului meu Costel (de fapt, sotul verisoarei mele) pe care il stiu de mic copil. De generatii intregi falticinean, mi-a spus istoria fiecarei case vechi pe linga care am trecut, oprindu-ne la sfirsit in fata liceului Nicu Gane unde a invatat marele Ion Creanga si unde a fost si Costel, la vremea lui, elev. Chiar si dupa atitia ani ii radia glasul de mindrie linistita cind povestea despre fosti profesori si colegi, despre cum arata liceul pe vremea lui, ce s-a mai pastrat si ce s-a mai schimbat de atunci.
Primaria
Spitalul municipal
Vestitul liceu Nicu Gane
Biserica in centrul orasului
As vrea, la sfirsit de capitol, sa trag o linie si sa impartasesc parerea mea dupa cele citeva zile petrecute in Bucovina.
Am fost acum 3 ani, pentru 3 zile in Austria, intr- o zona oarecum similara. Nu oriunde, ci in ultrafaimosul Kitzbuhel, buricul agroturismului austriac.
In Austria este curat, in Bucovina este de asemenea curat. Poate nu la acelasi nivel, dar comparabil.
Peisajul austriac nu este cu nimic peste cel romanesc, cel putin din punctul meu de vedere nu am fost impresionat. Amenajarile pentru diferite activitati sportive, da. Aquaparcuri, statiuni de ski...Pentru cine cauta asa ceva... Inca nu se gasesc semnificativ la noi, dar ce sa vezi... nici nu ma intereseaza, pentru ca nu pentru asa ceva ma duc la munte.
Iar daca iei un mic dejun sau un prinz austriac... pai sa te tii bine. Salam din plastic, brinza din plastic, rosii din plastic, plastic din plastic. Totul e fara gust.Or fi avind ei Milka in reclama, dar pe masa n-ai sa vezi lapte de vacuta din curte. In schimb, o, dragii mei... O masa in Bucovina, mai ales la Casa Bunicilor... in chiar secunda asta ma inunda aromele in gura si inghit in sec.
Nu am nimic impotriva celor care prefera si vor prefera Austria Bucovinei...dar exista clar o alternativa..
Nu ma pacalesc ca statul are vreun merit in orice fel. Oamenii sint cei care sfintesc locul. Iar cind Bucovina va deveni, asa cum merita, una din destinatiile turistice de marca, probabil Udrea va veni si va infinge steagul Carpathian Garden.
Deocamdata, uimitor, desi fara sa fi vorbit dinainte cu alti colegi, i-am auzit pe cel putin doi dintre ei schimbind impresiile din tocmai terminatele concedii : Am fost in Bucovina, asa a fost de frumos! Voronetul, minunat, dar ce peisaje!”
Eu ma bucur ca e asa si sper numai de bine pentru turismul in aceasta parte a tarii.
Si, nu in ultimul rind, mi-am pus ca must have portbagajul de bicicleta. Pentru ca urmeaza sa mai ajung aici dar pe doua roti!
